Autoarea, care își semnează volumele de poezii sub pseodonimul Nina Toma, este profesor de Limba și Literatura Română în Bârlad. A debutat în volum cu Vara celor cinci sânziene (Editura CronEdit, Iași, 2018), urmat de Ecou de suflet pe cruce (2020), Liniștea lumii rezemată de cer (2023), Străfulgerare de clipe fugare, timp câștigat (2023), Icoană de nenuntire (2024), Amor fati (2025) și Steaua care nu cade (2025). Este membră a Societății Culturale Academia Bârlădeană și a Cenaclului literar Alexandru Vlahuță din Bârlad.

Doamne, când m-ai dat în lume,
era noapte și ningea,
iar una din ursitoare
stătea-n poartă și plângea.

Ea zărise a mea soartă,
prinsă-n roata stelelor,
și-a vrut calea să-și întoarcă
să nu-mi lase of și dor.

Dar, tu, Doamne, i-ai cerut,
să îmi dea din tot ce-ai zis,
că așa e-n cartea vieții,
să urmăm ce ne e scris.

Și îmi puse ursitoarea
dorul tot în ochiul stâng,
pe obraz o lăcrimioară
și în gât un nod nătâng.

Inima-mi străpunse iute
cu săgeata apelor
și cămările-i umpluse
de amar, de plâns și dor.

Supărată, se rugase
celorlalte ursitoare,
s-am noroc de buni prieteni,
ei să-mi fie alinare.

Și le mai rugase încă,
să-mi dea suflet bun și cald,
glasul blând și vorba dulce,
ochii boabe de smarald.

Și-acum plânge ursitoarea,
cu lacrimi de-amară nea,
pribegind prin ger și vifor,
Noaptea pe la poarta mea.