Lui Eminescu

Tu printre luceferi şi stele
ai suit
Acolo unde nemurirea
te-a zidit
Pe Golgota vieţii ai urcat
cu vraja versului
înaripat
şi ai lăsat pentru
vecie
neîntrecuta şi sublima
poezie
Poporul te slăveşte
iar şi iar
În fiecare an
la ceas de cireşar.