Versuri DINCOLO de geam… Estera BĂLAN

Epilog

Să mă ţii de mână ca noaptea de lesă,
Când în noi începe iubirea inversă,
Iar verdele e dulce alin,
În mână se stinge al frunzei suspin.

Strivită, iubirea se scurge-npotire
Si plânge în păsări ecou de iubire,
Mi-e liniştea căzută sub pleoape.
Mă ţine în braţe de tine aproape!

Se-ascunde în palmă un zvon de final,
Sărutul se sparge în ţăndări de mal,
Tărâmul din mine cu iz hibernal
Mă duce tăcută spre alt areal.