Lia RUSE

.

.

VISUL NOPŢII DE CRĂCIUN

Gându-mi urcă pe mătasea norilor ce-ncep să cearnă,
Chiar acum, în noaptea asta, noaptea sfântului Crăciun…
Dacă vremea mă îndură să mai stau sub pom de iarnă
Naşterea o leg cu dorul, clipele de-atunci s-adun…
Cu omăt din flori înalte şi cu tot ce nu rămâne,
În umbre se trezesc vise,..eu sărbătoresc în minte
Prin colindul de la geamuri în ritualuri bătrâne
Aducându-vă în suflet în aceste zile sfinte.
Şi mai mult, din altă dată, urmele voastre ţes clipa
Ce trecându-mi iar prin faţă, peste vreme,-n astă seară
În potoape de-amintiri! O, văzduhu-şi frânge-aripa,
Ochii mei îi leg cu poze să fim împreună iară!
Bântuindu-mi nostalgia, paşii voştri trec prin casă,
Trosnesc buştenii, în sobă, artificii aruncând,
Lumini dulci pictează-n aer o stralucitoare masă
Adunându-ne sub bradul de-altă dată…şi-aşteptând,…
Şi trecându-mi amintirea, pe ecran, în astă noapte
S-a înceţoşat şi bradul, de boabele căzute-n ploi…
Scumpi părinţi, ne-am strâns în braţe şi ne-am spus atâtea-n şoapte!!
Aţi urcat pe pragul nopţii? !… Cum aţi dispărut, apoi!?