Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 4 (134), Aprilie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

VOCEA

Primit pentru publicare: 22 Apr. 2020
Autor: Nicolae CORNESCIAN
Publicat: 23 Apr.  2020
© Nicolae Cornescian, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

VOCEA

***
poate pentru că era doar o voce
devenea mult mai prezentă decât tot ce vedeam
întrucât locuia înăuntrul meu
îmi regla ritmul inimii după refrenul respirației sale
vibra asemenea sevei fierbinți
inundând golul din oase
îndeosebi când îmi vorbea și mă făcea să uit
că nu ne știam
ori când mă apela și tăcea
știind că nici eu n-am să-i spun nimic
câteva clipe
câteva ore
o noapte întreagă
timp necesar presupunerii anumitor adevăruri
cum ar fi chiar și faptul că deziluziile noastre
se datorau îndeosebi absenței oricăror amintiri comune
ca și cum unul pentru celălalt
n-am fi existat în nici un prezent
ca și cum…
însă eu
neașteptat îmi spuse într-o dimineață oarecare
chiar dacă știu că n-am să te întâlnesc niciodată
am să te iubesc mereu
am să cred că auzi tot ce-ți spun
chiar dacă uneori dorindu-mi să nu exiști nicăieri
pricep că fără tine nu poate exista nimic din tot ce-mi doresc

***
ne întâlneam pe terasele nopții
doar ca să bem cafea cu cardamom
să uităm de ecouri schimbate prin telefon
căci ajungea să ne privim ca să pricepem ce gândim
când părul ei iradia mirosul depărtărilor neștiute
lăsa urme luminoase în aerul dimprejur
și ceva aproape dulceag
aproape palpabil în timp ce-mi spunea
că nu mai știm cine e cine
și care din noi își amintește de sine ca de celălalt
tocmai în acest întuneric ce tremura
doar din cauza vocilor noastre
vibrând la unison
dăinuind chiar și atunci când nu mai eram aici
deasupra focului subteran
tăinuit de această întindere de pământ
ce niciodată nu a păstrat
urmele pașilor noștri