Vrăbiuța…
Autor: Al Florin Țenelnvitaţie la lectură
- Aveam doar câțiva ani și o praștie ușoară,
- Iar lumea-mi părea cât cerul fără prag ,
- Am aruncat cu praștia, asa-ntrodoară ,
- Nimerind vrăbiuța, un suflet sfânt și drag…
- Vrăbiuța căzu în iarbă cu aripa frântă-n două,
- Mama ingenunchiata i a pus un pansament,
- O mângâia pe aripa de înger scăldata-n stropi de rouă ,
- Spunând o rugăciune cu glasul ei clement.
- Spre seară,vrăbiuța, a zburat pe streașina bătrână,
- Și își căuta cuibul in cerul cel senin,
- Dar și-a-nchis lumina sub aripa cea bună,
- Lăsând în pieptul nostru un clopot de suspin…
- Au nins pe mine anii, mi-e tâmpla numai iarnă ,
- Dar pasărea aceea rămâne-n neuitare,
- In fiecare vrabie o văd cum se întoarnă
- și mi cere fără vorbe sa i cer și acum iertare…
- Acuma, stând pe balcon in asfințire ,
- Ii spun soției povestea cu glasul obosit,
- Ea tace și-mi cuprinde bătrâna mea simțire,
- Iar vrăbiuța- mi cântă și acum in infinit…
- Și dacă Domnul Lumii m-ar întreba vreodată,
- – Ce vrei să iei cu tine din tot ce ai adunat?
- As spune : „doar iertarea acelei vieți curate,
- Pe care, fără vrere, eu viața i -am curmat”
Al.Florin Tene
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Al Florin Țene
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
