Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Vrăbiuța…

Autor: lnvitaţie la lectură

  • Aveam doar câțiva ani și o praștie ușoară, 
  • Iar lumea-mi părea cât cerul fără prag , 
  • Am aruncat cu praștia, asa-ntrodoară , 
  • Nimerind vrăbiuța, un suflet sfânt și drag…
  • Vrăbiuța căzu în iarbă cu aripa frântă-n două,
  • Mama ingenunchiata i a pus un pansament,
  • O mângâia pe aripa de înger scăldata-n stropi de rouă ,
  • Spunând o rugăciune cu glasul ei clement.
  • Spre seară,vrăbiuța, a zburat pe streașina bătrână,
  • Și își căuta cuibul in cerul cel senin,
  • Dar și-a-nchis lumina sub aripa cea bună,
  • Lăsând în pieptul nostru un clopot de suspin…
  • Au nins pe mine anii, mi-e tâmpla numai iarnă ,
  • Dar pasărea aceea rămâne-n neuitare,
  • In fiecare vrabie o văd cum se întoarnă 
  • și mi cere fără vorbe sa i cer și acum iertare…
  • Acuma, stând pe balcon in asfințire ,
  • Ii spun soției povestea cu glasul obosit,
  • Ea tace și-mi cuprinde bătrâna mea simțire,
  • Iar vrăbiuța- mi cântă și acum in infinit…
  • Și dacă Domnul Lumii  m-ar întreba vreodată,
  • – Ce vrei să iei cu tine din tot ce ai adunat?
  • As spune : „doar iertarea acelei vieți curate,
  • Pe care, fără vrere, eu viața i -am curmat” 

Al.Florin Tene

 

Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare