VREME TRECUTĂ

Revista Luceafărul: Anul XII, Nr. 2 (134), Februarie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

VREME TRECUTĂ

Primit pentru publicare: 23 Febr. 2020
Autor: Lia RUSE, CANADA
Bună dimineața stimată Redactie! Aici, suntem încă, într-o iarnă care se aprinde și se stinge treptat. E o strălucire a grămezilor albe ce se scurg ușor și scad zilnic… Cu cele mai frumoase gânduri și cu deosebite mulțumiri!
Publicat: 24 Febr. 2020
© Lia Ruse, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

VREME TRECUTĂ

Ce ușor bătea clipa suavă,
Venindu-i rândul în ornicul său!
Eu nu simțeam că trece cu atâta grabă,
În zorul timpului prin trupul meu…
Și, uite-așa,… au năvălit anii
Peste iubirea mea pictată-n crini!
De-atâtea ori au înflorit castanii!
Inima mea era-nfășată în lumini…
N-am simțit ce mult a crescut timpul,
Peste culorile de trandafir!
Nu știu când am ajuns în anotimpul
În care bate-aprins vântul-zefir…
Și totuși,.. fulgi de nea îmi cad în păr,
Pasul este zvelt dar, ceva mai mic,
Firea, ca mereu, e în neastâmpăr,
Nu simt greutate și… rău chiar nimic!
Vreme trecută,.. vreme trecută,
Din tine am iubire în priviri
Și din povestea noastră cunoscută!
……………………………………………………..
O, mi-e atâta dor de amintiri!…