Primit pentru publicare: 13 mart.2015
Autor: Jan TRISTEA
Publicat: 14 mart.2015

curățenie, în orașul liniștit

 în orașul liniștit
Poetul plânge
omătul alb și curat
grăbit a părăsit
frumoasele cărări
în orașul liniștit
primăvăratic lacrimile
încep să curgă
șuvoi după șuvoi
și plâng poeții
romanticului sătuc
de jalea de la noi
în orașul liniștit
nimic nu se întâmplă
la nimeni nu e
ca la noi
cu blestem de nimicit
în orașul liniștit
omătul alb și curat
în urmă a lăsat
bălegare aruncate
de ics de zet
de toți icși întregului oraș
de toți zeți mancur(a)ți
din al nostru oraș
al naibii de liniștit

și se trezește primaru’
din somnul cel de moarte
și curățenie promite
cu mătura și stropitoarea
va deratiza orice bulevard
și din fiecare stradă
ciorile de pe gard
din orașul liniștit
va trece macaraua
și-și va înfinge gheara
în orice coclau
scoțând din adâncuri
pulberea și praful
să nu mai ciripe presa

s-a ales praful
din curatul și vechiul oraș

și în medievala urbe
vor trece mături uriașe
conductele de plumb
din vechea rețea acvatică
vor dispărea
suflante de aer
în pivnițele lui Ștefan
vor apărea
acum sistem obstruat
o latrină infectată
de adăposturi sociale

și începe primaru’
ca primaru’
curățenia de primăvară

și plouă, și plouă
de cinci zile încoace
și plouă, și plouă
și primaru’ nu mai tace
că a început
ce a promis
și curățenie face
în orașul liniștit