poem neborfotit de tristan strada

în orașul din sătuc

în orașul din sătuc
zăpada peste noi
de ani de zile adunată
printre nori
vorba vorbei
când e, e
când nu e, nu e
precum inteligența, conștiința, experiența, voința
și bunul simț
din carapacea dobitoacelor gospodare
fără capete
fără mături
în mână (bis)
cu GSM-uri și tablete
fără auzuri
în urechi (bis)
cu boxe super audio
de-i leșină mintea
imaculată (bis)
zăpada din strada neatinsă
mâzgălită
pe ici și colo
cu cărărușe naturale
de mers pe jos (bis)
numai câte unul
cu una de-abia răzbați
în cărare
să-ți bagi picioarele (bis)
în ei de gospodari ai orașului
cu lefuri cât stogul
adunat
de noi
cu căruțele trase de cai
pentru că boi numai sunt
decât la primărie
și la gospodărie
în orașul din sătuc
cu toții hai!

Hai,
să facem curățenie!