Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
OMAGIU LIMBII ROMÂNE
O dulce grai ce-nconjoară Carpații,
troienele vremurilor greu străbătând,
românii de-oriunde să fie ca frații,
așa vor trăi ne-nvinși pe pământ. Ne-au scris cronicarii prin tine,
despre acest pământ cu sânge stropit,
o, nu-ți pleca fruntea copile,
citește-i pe cei ce-au pierit.Ne-au dat-o cărturarii moștenire,
cu sfințenie vorbele să-i păzim,
a noastră e sfânta menire,
în veci cu nimic s-o știrbim.Nu întinați limba noastră curată,
cu expresii în vogă sau cool,
este scrisă de veacuri în piatră
și vrem s-o păstrăm pentru fii.
troienele vremurilor greu străbătând,
românii de-oriunde să fie ca frații,
așa vor trăi ne-nvinși pe pământ. Ne-au scris cronicarii prin tine,
despre acest pământ cu sânge stropit,
o, nu-ți pleca fruntea copile,
citește-i pe cei ce-au pierit.Ne-au dat-o cărturarii moștenire,
cu sfințenie vorbele să-i păzim,
a noastră e sfânta menire,
în veci cu nimic s-o știrbim.Nu întinați limba noastră curată,
cu expresii în vogă sau cool,
este scrisă de veacuri în piatră
și vrem s-o păstrăm pentru fii.
S-a născut din freamătul codrilor,
din susurul apelor tumultoase,
din semeția veșnică a Carpaților,
din frumusețea plaiurilor mănoase.
Dulce grai al străbunilor mei,
leagănul vorbirii multor nații,
te-au păstrat cu evlavie bunii mei,
ne-ai făcut să ne avem ca frații.
Tu, dulce grai ce-nconjoară Carpații…
Flora Mărgărit Stănescu,
29 august 2013
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania