Ieșeam pe punte

Ieșeam pe punte, un cântăreț celebru
Tocmai sărise în valuri, lume, țipete,
Rechinii se zvârcoleau lacomi, marea
Cânta cu aceeași voce, lângă mine, prințesa X
Leșină în brațele mele, Doamne, ce noapte
De dragoste, ce amintiri, doar Chaplin
mă poate-nțelege.  Prea scurt preludiul,
dirijorul își rupse în dinți bagheta,  o înghiți,
ce mai, o chintesență a rușinii, nimicul
nesecatei taine, Homer nu a fost și noi
tot îl citim, eu încercam să aprind un foc
cu frunze umede, moarte, am încercat
să aduc dragoste acolo unde nu a existat nimic,
ce ne pasă de focul vecinului?
Avem treburi cu fiscul, cu trupul nostru,
Cu abaterile de la morală,   fumăm din ignoranță
Sau din eroism, acest poem este pentru câinele
Ce m-a descoperit în Alpi,
anonimii scriu cele mai bune poeme,
să mori asemenea unei ciocârlii,
nici mormintele nu sunt veșnice,
după mult timp, dragoste, e apoi mori,
noaptea ca o țestoasă gigantică,
risipite fanfare se adună în urechea mea.
Tăcere. Tăcere. Tăcere. Asta a fost.
BMM