Vise în rimă, de Stejărel IONESCU

eternitatea iernilor

mai ninge încă, iarna-i spulberată,
fata zăpeilor deschis-a polii,
se zbate într-o iarnă înfrigurată
în care nu există portofolii,

adâncă e zăpada, furtunile sunt seci
prin viaţa noastră trec vânturi timpurii
tu mi-ai bătut  la geam, mi-ai zis c-ai să pleci
şi mi-ai lăsat la grindă, toţi anii fumurii,

de-ai să te întorci vreodată, eu n-am să te aştept
nu voi dori nicicum, să avem afinitate,
vreau pacea şi odihna să nu-mi fie concept
iar iernile să-mi fie, de-acum eternitate.