Vise în rimă, de Stejărel IONESCU

sunt apă şi vânt

de aş putea să ştiu că pot iubi,
de aş putea să ştiu că ar exista
iubire pentru mine pe Pământ
m-aş transforma în apă şi în vânt,

dar astăzi eu vă spun fără vreo jenă
şi nici nu pot ca să vă mint
căci dragostea-i un taur în arenă
şi eu, toreador în labirint,

acuma înţelegeţi cam, cum e
cu dragostea aceasta prea formală
când lumea toată e o vraişte
dar dragostea e în frac, da-n pielea goală,

eu am uitat de mult ce e iubirea,
sau poate că nicicând n-am învăţat
şi sigur am uitat şi fericirea
cu toate că se culcă împreună în pat,

acuma stau la masa din cerdac
şi vreau să scriu iubirii o scrisoare
dar lacrimile-mi curg, pe masă zac
căci totuşi viaţa mea e dusă la închisoare,

dar eu adorm târziu fără să-i scriu
iubirii în noaptea asta vreun cuvânt,
iar dimineaţa-i peste tot pustiu,
iar eu nu sunt decât, apă şi vânt.