Amprentele lui Dumitru PETRAS

Via din cetate

Lumina din casa veche are gustul a petrol
Din ogradă până în casă se văd umbrele perfecte,
Așezat în ramă Nordul, parcă-i suflet omenesc.
Vântul chiuie și se zbate, s-a îmbătat și el cu vise
Prin binoclul șlefuit, văd Pământul din cetate
Văd și Luna cum coboară să ia apă din fântână
Văd și iarba din ogradă, parcă-i jilț domnesc acasă.
Eu despic scânduri din poartă ca să-mi fac haragi la vie
Scot și cepuri la butoaie ca să fac paos din vin
Vine popa să stropească peste oase de creștin.
Peste clopot curge toamna și răsună înfundat
Văd pădurea cum privește ca o nuntă peste sat,
Iar pârâul de departe, duce-n drum azi frunze nude.
Noi încă lucrăm la vie, via noastră din cetate
Aburii din pământ încep să iasă ca un rod, pe cuvânt
Chiar la noi, în via noastră, via va rodi mai mult
Am pus pietre în temelie și am zidit zid la cetate
În butoaie de ștejat, în beci adânc cât un munte
Stă azi vinul în cetate, cu lumină dulce îndulcit,
El prin teascurile vremii se rotește ca un zid.
Buciumul frumos răsună, ducând vestea mai departe,
Pentru via din cetate, de la Ștefan avem acte.