Dorina RODU

Interior UniVersum

Viața sumbră și moartea dalbă,
Șovăitor, în mine, stau la pândă
De-i ziua neagră, de-i noaptea albă
Candela veșnic arzândă
Le ține strâns în lesă,
Nedându-le sorți de izbândă…

Printre cascade de cuvinte mute
Prind glas priviri și crezăminte,
Zidite-n zăcăminte ce zac pierdute.
Înmoi în călimara plină cu suflet clocotind
Penița de-argint ce picură jurăminte,
Pe hârtia albă, șoptind șoapte neșoptite.

Captivă-n codrul ce-mbrățișează blând
Cetatea de cleștar ascunsă,
Umbra albă a unui strigăt nestrigat
Ascultă-n taină un clopot bătând…

Chemând în văpaia candelei nestinsă
Moartea nepătrunsă și viața surâzândă
Spre a le da vers ca viciu și supliciu
Și totuși… sorți de izbândă.