In alb si negru

In alb si negru

E-un pui de ger ca de poveste,
Uitasem florile de gheaţă
Ce îmi zâmbeau de la ferestre
În fiecare dimineaţă…

Le mângâi cu o răsuflare,
Un pic dispar şi iar se leagă;
Castanu-i doar o arătare
Şi-n locu-i vine-o floare dragă.

Dar arătarea mă intrigă;
Nu-i gol cum îl ştiam aseară
“Hai să mă vezi”- pare că-mi strigă,
Şi iată-mă la el, afară.

Şi-n albul iernii – cioclu pare,
Cărând în spate o povară:
Bietul castan, pe ramuri are
Câte un stol de… neam de cioară !