ROMÂNIA ÎN ANUL MARII UNIRI – C[entum]
Revista Luceafărul (Bt), Anul – X

Jan TRISTEA
Cenaclul DinOgor

efigie de mai

să râvnești în mai cireșe
nu e destul
dacă vezi că le gustă
și se înfruptă
megieșul
oprește gestul
foamei aruncă-i o ancoră
căci sunt acre precum măceșul
cireșile amare
sunt dulci
doar la trăirea în auroră
și atât
…
ca un conchistador
voi alerga prin foc
de dor
la grădina cu fard verde
și-n frunzișul cireșilor de mai
să mă ascund
să mă răpesc
din himera unde umbra-mi
se pierde
timpul
în desiș de pripoane
să-l pun
și casa cu cerdacul albastru
s-o învălui în crepoane
de borangic
ca flamură a visului liturgic
…
din lemnul roșu de cireș
să nu rânduiesc coșciuge
trunchiul falnic și viguros
să-l despic în patru
pentru toace înspre răsărit
apoi
din huietul lor stârni-voi
vântul
cu iureșul armoniilor înălța-voi
cântul
din celesta simțire
ca leac de dăinuire
la neînțeleasa însoțire

în grădina cu fard verde
în murmurul cântului ce l-am făurit
am să tăinuiesc un tăinuit
un trăit neprihănit
să contopesc trecutul în armoniosul glas
și-o toacă iubirii să-i las
în grădina cu cireși și verde fard
…
în grădina cu cireși nu voi rândui coșciuge
cu timpul agățat în desișul de pripoane
din casa înveșmântată cu crepoane
voi bate toaca înspre răsărit
din armonii voi încrucișa în unghiuri o mantie umbrei mele
și să fac inimii efigie
o alegorie împodobită cu flori din grădina verde cu cireși