Jan TRISTEA

efigie de mai

umbră peste tufa-n galbenă mătase
Publicat: 31 mai 2020
Republicat (Rev. și Ad.): 7 iunie 2024

să râvnești în mai cireșe și să-le aduni
din tufă-n galbenă mătase
nu e destul
dacă vezi că ți-le fură și se înfruptă
megieșul
oprește-i gestul
…
foamei aruncă-i o ancoră
căci sunt acre precum măceșul
cireșile amare
din tufă-n galbenă mătase
sunt dulci doar la trăirea în auroră ș-atât!
…
ca un conchistador voi alerga prin foc
de dor
la grădina cu fard verde
și-n frunzișul cireșilor de mai
să mă ascund
să mă răpesc din himera unde umbra-mi
se pierde timpul
*
timpul în desiș de pripoane să-l pun
și casa cu cerdacul albastru
s-o învălui în crepoane de borangic
ca flamură a visului liturgic
…
din lemnul roșu de cireș
să nu rânduiesc coșciuge
trunchiul falnic și viguros
să-l despic în patru
pentru toace înspre răsărit
apoi și-o toacă
din huietul lor stârni-voi vântul
cu iureșul armoniilor înălța-voi
cântul din celesta simțire
ca leac de dăinuire la neînțeleasa însoțire

în grădina cu fard verde
în murmurul cântului ce l-am făurit
am să tăinuiesc un tăinuit
un trăit neprihănit
să contopesc trecutul în armoniosul glas
iubirii să-i las în grădina cu cireși și verde fard
…
în grădina cu cireși nu voi rândui coșciuge
cu timpul agățat în desișul de pripoane
din casa înveșmântată cu crepoane
voi bate toaca înspre răsărit
din armonii voi încrucișa în unghiuri o mantie umbrei mele
și să fac inimii efigie
o alegorie împodobită cu flori din grădina verde cu cireși
*
umbră peste tufa-n galbenă mătase

31