ÎN OGLINZILE AMIEZII

Într-o zi de vară oarecare

O mare de spice se-nroşesc la soare,

Iar deasupra grădinilor de argint

Privighetorile se aud cântând.

O puzderie de triluri răsunau,

Frunzele,florile toate ascultau,

Păsările pe-o creangă se legănau,

Câmpiile de arşiţă se-nfierbântau.

În oglinzile amiezii m-am uitat

Când aerul de soare s-a săturat,

Şi-o lumină misterioasă de vis

Pleoapele uşor mi le-a închis.

Prin umbra copacilor bogată

Un vânt auriu parcă se joacă,

Sfios se înalţă sus şi tot mai sus

Până soarele ajunge la apus.

O blondă cu ochi albaştri mă privea,

Cea mai sinceră iubire-mi fura,

De soare şi de lumină profitând

A plecat cu iubirea mea râzând.

Dar nu m-am supărat,stau liniştit,

Sunt convins că nu de tot m-a părăsit,

Curând îi voi spune cât de mult o iubesc

ŞI alături de ea vreau să trăiesc.

Articole asemănătoare