ANII MĂ INUNDĂ

Teodor EPURE

Puzderii de gânduri tot mai ciudate

Nu reuşesc să le adun pe toate,

Uneori par nişte păsări fugare

Zgârâind cerul nopţilor adormitoare.

Înima tot mai tare mi se zbate,

Lacrima bucuriei în suflet îmi arde

Şi-mi dă putere să-mi amintesc cartea vieţii

În ultimile ceasuri ale dimineţii.

Anii negri mă inundă şi rău mă doare,

Un fior lovit pe ascuns orchestră-mi pare,

În amurg s-aude-o melodie stranie,

Ce se scurge-n clepsidra de azi şi de mâine.

Dorul de şcolar îl păstrez în inimă

Unde am dăruit credinţă şi lumină,

Într-o curată şi frumoasă limbă

Asemenea albinei, miere în stupină

Am purtat în suflet dorul de copii

Când în ochii lor ardeau numai făclii,

Respectul l-am purtat ca-o sărbătoare,

Întorcând capul şi privindu-i cu ardoare.

Articole asemănătoare