Revista Luceafărul: Anul XIII, Nr.1 (145), Ianuarie 2021
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Orfanul

Primit de la Ștefan SILVA, Timișoara: 27 Ian. 2021
Autor: Mihai Gheorghiu
Publicat: 27 Ian. 2021
© Mihai Gheorghiu, © Revista Luceafărul
Editor: Ion ISTRATE

Orfanul

Copil stingher, plecat în lume,
Flămând și gol și prigonit ,
El umblă, neavând un nume,
Prin șanțul vieții, drum cotit!

Bătând la porți, el pâine cere !
De câini și … oameni hăitui!
El duce-n spate sac de piele
Dar sacu-i gol și găurit!

În mâna-i mică și subțire
El are-un bețișor de brad,
Pe care-l poartă cu iubire,
Fiindu-i prietenul cel drag!

În case-i cald …și lume multă,
Cu toți Crăciunul îl cinstesc.
El umblă în durerea-i mută,
Zăpada mâinile-i rănesc!

Într-un târziu când lumea doarme,
Găsește-un colț sub un cotlon
Și cade…răscolit de foame,
Visând la pâine și jambon!

În pragul unei uși apare
Un domn, în straie de Crăciun,
Ce dă la câine de mâncare
Din tot ce el avea mai bun!

Încet, încet, cu pas sfios,
Flămând și fără de-adăpost,
Orfanul cere-ncet un os!
Chiar de-o fi din cel mai prost!

Întinde mâna prea grăbită,
Luând bucata mult râvnită.
Și fericit de-așa pomană,
Se bagă mulțumit sub scară!

Adoarme-apoi …și-i somnul dulce,
Zăpada cerne ne-ncetat!
Cu bățul deseneaz-o cruce,
Și-i chipul alb și ne-ntinat!

În zorii zilei următoare,
Zăpada șterse-aproape tot,
Lăsând în urma-i sfidătoare,
Numai un băț, atâta tot !

Mihai Gheorghiu
(Din volumul Suflet însângerat, Tipografia MULTIPRINT Iași,1995/2003)