MOȘ IOANE… MOȘ ION ROATĂ…

MOȘ IOANE… MOȘ ION ROATĂ…

Moș Ioane… Moș Ion Roată,
Ai lumină-n veșnicii?
De-ai putea cu noi să fii…
Ai muri încă o dată.

Ți-ai dorit Unire Sfântă –
Munții… Dunărea… pământul…
Neamul îți sorbea cuvântul…
Astăzi neamul se frământă.

S-a înfăptuit Unirea…
Peste ani ne-am întregit –
Îmi simt neamul umilit…
Umilită ni-i menirea…

Țară sfântă… visuri sfinte…
Astăzi… vindem fără milă…
Fruntea țării e umilă…
Plâng și morții din morminte.

Tot pământu-i răvășit –
Minți ciudate… vând destine…
Ce înseamnă ”rău”… și ”bine”?
Legea cui ne-a umilit?

Munții plâng…Dunărea plânge –
Plânge grâul în hambar –
Tot românul gospodar,
Mult amar în suflet strânge.

Harnicii sunt istoviți –
Ticăloșii înfloresc –
Mulți copii se nasc și cresc…
Și flămânzi… și neșcoliți.

Am vândut… tot am vândut…
De pomană… mult am dat…
S-au zbătut și au luptat
Cei ce-n visuri au crezut.

Sub pământ sunt astăzi toți –
Cum o fi în lumea lor?
Sufletele-n veci le dor,
Tot privind un neam de hoți.

DOAMNE… cum s-a întâmplat ?
Eram altfel… suntem răi…
Suntem toți copiii Tăi…
Fă-ne gândul luminat!…

Avem încă minți cu har –
Moș Ion Roată… drept era…
Ne învață voia Ta,
Din hotare… în hotar…

Munții vor… Dunărea vrea…
Și pământul vrea să fie,
Suflet sfânt de Românie
Pentru timpul ce-o urma.

DOAMNE, neamul fă să poată
Să-și ridice fruntea demn –
Din etern… dă-ne un semn…
Moș Ioane… Moș Ion Roată…
– 24 ianuarie 2021 –

Teona Scopos, Iași