ÎMBRĂCATĂ-N VERDE

ÎMBRĂCATĂ-N VERDE

Stau printre vişinii mei plini de roade
Şi privesc frunzele cum se scaldă-n ape,
Vântul circulă dumnezeieşte printre spini,
Prin văzduh umblă o mireasmă de crini.

Câţiva tei bat din palme la fereastră,
Trandafirii încep să se trezească,
Iar sub cerul putred de atâta sevă,
Cade-o furnică de pe-o frunză firavă.

În depărtare un glas blând se strecoară,
Parcă ar fi un glas de fecioară,
E fecioara care coboară într-o seară,
Dintr-un stejar cu frunza de ceară.

Mereu e îmbrăcată în verde,
Prin lumina galbenă a grâului se pierde,
Trecând prin valurile de spice
În vremuri zgomotoase şi năuce.

E o fecioară de ierburi înghiţită,
Pe fluierele miriştelor sorbită,
Cu obrajii roşiori şi cosiţe-mpletite,
Cu flori şi mărgele gata pregătite.