Debut literar. ,,Fă-mă, Doamne… ” de Alexandra CUCIUREANU

Fă-mă, Doamne, porumbel de ceară,

Să mă topesc de iubirea-Ți iară

Azi și mâine și-n fiecare zi;

În vecii vecilor Te voi iubi.

Fă-mă, Doamne, din zgură și rouă,

Pe cerul Tău, o steluță nouă

Care, pâlpâie pentru Tine

Și luminează doar pentru bine.

Fă-mă, Doamne, din tămâie și mir,

În grădina Ta, un mic trandafir;

Tot ce-o fi rău să înțep cu spinii,

Să-mi deschid floarea doar Luminii.

Fă-mă, Doamne, de nu Ți-oi fi pe plac,

De curte sau de câmp, floare de mac;

Să simt vântul bunătății Tale

Prin fiecare dintre petale.

Sau, de poți, Doamne, Fă-mă ghiocel;

Să vestesc iubirea-Ți, așa ca el,

Oricând a-ncepe să se pogoare

Iubirea Ta cea caldă și mare.

Fă-mă, Doamne, floare de liliac

Sau un râu de nădejde să mă fac.

Munți de credință nestrămutată

Ori iarbă de vânt neaplecată.

De-oi fi cuminte, Fă-mă îngeraș

Dulce, gingaș, suav și drăgălaș;

Poate, să iubesc pe orişicine,

Să -ndemn pe oameni a face bine.

Doamne, Fă-mă de-oi merita vreodat’,

În lumea Ta, fluture colorat

Să-mprăştii cuvântul Tău peste tot,

Câtă vreme, să zbor am să mai pot.

Dar totuși, Fă-mă, Doamne-n slava Ta

Cum a vrea și Te-a lăsa inima.

De nu-i, să văd mereu cerul senin

Și chiar de-i gol, să văd paharul plin!

Articole asemănătoare