Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe (jud. Covasna), azi clădire monument istoric, atestată documentar în anul 1799 și menționată într-un decret încă din 1790, intra în administrarea Muzeului Naţional al Carpaţilor Răsăriteni în februarie 2003, pentru a fi ulterior reamenajată ca punct muzeal.
Identificarea și studiul istoric al imobilului s-a făcut pe baza izvoarelor documentare aflate în păstrarea Direcției Județene a Arhivelor Naționale Covasna, al Centrului Ecleziastic de Documentare “Mitropolit Nicolae Colan” (Sfântu Gheorghe), precum și în alte surse documentare, consultate în cadrul unei ample cercetări a MNCR, condusă de Dr.Ioan Lăcătușu, sprijinit ulterior de muzeografii Adela Kovacs și Florin Herțeg. 

Scurt istoric al Primei Școli

Școala era autorizată să funcționeze prin Decretul 8363 din 1790 a <<Înălțatului Guberniu>> al Transilvaniei. Documentul aflat în fondul arhivistic <<Protopopiatul Ortodox Trei Scaune>> apare după edictul de toleranță al împăratului Iosif al II-lea din 1781, potrivit căruia românii aveau voie să-și construiască biserici din piatră (dacă parohia era formată din minim 50 de familii). Biserica de zid a fost înălțată pe  amplasamentul actual, în locul celei vechi din lemn.
Conform monografiei privind istoria instituțiilor de învățământ din zona Trei Scaune (teritoriul actual al jud.Covasna), lucrare de referință elaborată de Berecz Gyula, în 1893: „Școala Confesională ortodoxă din Sfântu Gheorghe, a fost frecventată nu doar de ortodocși ci și de reformați și romano catolici, deci se presupune că a fost o școală bună”. Şcoala confesională a funcţionat până în anul 1873. Din 1874, elevii români de religie ortodoxă au frecventat şcolile comunale de stat în limba maghiară. Până la începutul secolului XX, clădirea şcolii confesionale ortodoxe a fost folosită pentru cursurile de catehizare ale elevilor ortodocşi.

Construcția și transformările clădirii Primei Școli Românești din Sfântu Gheorghe

“În prima etapă (1799-1870), clădirea cuprindea două încăperi mari și un acces prin încăperea mai mică, dispusă lateral. Din punct de vedere tipologic se încadra în cea a clădirilor vernaculare din zonă, pereții fiind realizați din bârne, iar acoperișul învelit cu șindrilă. La capătul estic se afla o pivniță cu pereți din piatră și tavan din bârne masive. Încăperile comunicau între ele prin intermediul golurilor de uși.
În intervalul 1870-1900, conform documentelor, are loc refacerea clădirii prin adăugarea pe latura vestică a unei noi încăperi: locuința preotului care de obicei era și învățător. Accesul era separat dar comunica cu restul clădirii prin tinda exterioară. Această nouă camera prezenta două ferestre pe latura mică spre stradă.
În etapa 1900-1940, clădirea era folosită de Primărie pentru birouri și locuințe. Se intervine prin modificarea pereților, fiind introduse coșuri din zidărie. Învelitoarea originală a acoperișului este schimbată cu țiglă profilată.
Între 1944-2006, clădirea a fost folosită pentru locuit, astfel încât au fost introduse utilități precum apă și canalizare. Camerele componente au fost separate, fiecare primind acces independent. Locul și forma ferestrelor s-au schimbat, au fost zidite unele goluri și s-au practicat altele noi. A fost adăugată o construcție din lemn cu rol de pridvor pentru acoperirea accesului dinspre nord, construcție ulterior dezafectată.

Prima Școală devine muzeu

Prin hotărâre a Guvernului, imobilul proprietate publică a statului, ajunge în 2003 în administrarea Ministerului Culturii în vederea utilizării și amenajării acesteia de către Muzeul Național al Carpaților Răsăriteni ca punct muzeal, reprezentând sediul Primei Școli Românești din Sfântu Gheorghe, județ Covasna” (mncr.ro).
Astfel, în intervalul 2006-2011, în urma unor ample lucrări de reabilitare, fiecare încăpere a fost modificată conform planurilor inițiale, recăpătându-și astfel aspectul de școală confesională.
“Organizarea acestui  punct muzeal, reprezintă o modalitate de diversificare a reţelei muzeale locale, înscriindu-se în tendinţa de valorificare expoziţională a spaţiilor  multietnice şi multiculturale  din  ţara noastră.
Studiul documentar referitor la învăţământul în limba română din judeţul Covasna, a pus în evidenţă un important  patrimoniul  existent, creat în decursul ultimelor două  secole de cele peste 40 de şcoli confesionale ortodoxe şi greco-catolice care au funcţionat în fostul judeţ Treiscaune.
Valoarea majorităţii acestor bunuri culturale este sporită  şi de faptul că, în  mai mult de 20 de localităţi din actualul judeţ Covasna, unde au funcţionat asemenea şcoli în limba română, în prezent nu mai trăiesc etnici români şi nici credincioşi ortodocşi sau greco-catolici, acest punct muzeal reprezentând, în acest caz, şi un act de recuperare a unei importante părţi din istoria locală, neglijată până acum”, argumenta, printre altele, echipa de cercetare.

Punctul muzeal Prima Școală Românească din cadrul Muzeului Național al Carpaților Răsăriteni cuprinde patru încăperi: sala de clasă, vestibulul, biblioteca și locuința învățătorului. Aici fost adunate și expuse bunuri culturale și documente reprezentative pentru istoricul învățământului confesional românesc ortodox din zonă.
“Prima încăpere, sala de clasă, era spațiul în care elevii își desfășurau activitatea zilnică. Pe lângă piesele originale expuse, s-au realizat și o serie de reproduceri ale băncilor școlare, astfel încât în sala de clasă au loc și astăzi activități interactive pentru public. Pe băncile școlare sunt reprezentate evolutiv rechizitele școlare: tăblițe de ceară, tăblițe negre pe care se scria cu cretă sau cu grafit, caiete, tocuri, penițe, stilouri, călimări, penare de lemn, socotitori etc. Astfel, este reconstituită atmosfera specifică perioadei.

A doua încăpere este vestibulul, care în prezent funcționează ca spațiu de primire a vizitatorilor.
În cea de-a treia încăpere, cea a bibliotecii, este amenajat un spațiu pentru expoziții temporare, în care sunt prezentate diverse documente ale epocii: cărți, reviste, ziare, documente de arhivă, care aduc dovezi cu privire la istoricul învățământului cofesional românesc din județul Treiscaune. Astfel, sunt prezentate manuale antebelice și interbelice, cărți religioase, cărți, anuare și alte documente de popularizare a cunoștințelor din diverse domenii.
În cea de-a patra încăpere este amenajată locuința învățătorului. În aceasta se păstrează piese de mobilier de epocă și piese personale ale învățătorului, care ilustrează aspecte din viața privată a acestuia. Sunt prezentate piese precum costumul popular românesc, țesăturile de interior specifice zonei, obiecte de uz casnic. Într-unul din colțuri este amenajat biroul la care învățătorul își pregătea planurile de lecții și își redacta corespondența”. (mncr.ro)

În prezent, la Prima Școală Românească din Sfântu Gheorghe sunt organizate tururi ghidate, ateliere creative pentru copii (ateliere de scriere cu pana, cu tocul și penița, ateliere de scriere pe tăblițe) și diverse activități cultural-literare. Activitățile de la acest punct muzeal sunt coordonate de muzeograful Florin Herțeg.

Date și imagini – mncr.ro