TIMPUL ÎMI FURĂ ANII

Rătăcesc iarăși printre anotimpuri

Ca printr-o pădure deasă de gânduri,

Și adesea mă lupt cu un singur gând:

Cum aș putea opri timpul mereu curgând?

Las în urma mea ziua trăită

Ce nu poate niciodată să se-ntoarcă,

Căci arde în mine ca un foc puternic

Mistuindu-mi sufletul vremelnic.

Totdeauna timpul mă urmărește,

Îmi fură din ani și din zâmbete,

Mă transformă și trece muțește,

Parcă i-ar număra pe degete.

În diminețele cu raze de soare

Mă fac lumină,trăsnet, culoare,

Ca fulgerul mă înalț către stele

Și-l caut bezmetic printre ele.

Mă bucur că-s dus de timp înainte

Și dorințele pot fi îndeplinite,

Dar nu-mi dau seama că timpul trăit

E întregul meu timp din viață pierdut.

Nu simt că viața se cheltuiește

Că timpul este ascuns,nu vreau să știu,

Cu toate că-l măsor mereu,mereu

Cu măsura vieții ascunse,trăite.

Articole asemănătoare