AMINTIRI DESPRE MINE

Cu privirea pură și îndesată

Stau de veghe într-o noapte înstelată,

Și-mi amintesc de anii tinereții mele

Care erau mai fierbinți decât unele stele.

În ochi aveam încă multă lumină,

Era lumina anilor mei tineri,

Ce mi se juca adesea în palmă

Când citem scrisori de dragoste printre rânduri.

Deschid capacul de la scrin și privesc

Cum amintirele copilăriei-mi năpădesc,

Sunt amintiri plăcute și ca o apă curg

Peste capriciile vremii și ușor se sting.

În vara călduroasă trăgeam la coasă de zor,

Vacanța mare o petreceam pe ogor,

Seceram grâul, snopii în clăi îi așezam

Cu băieții toate crângurile colindam.

Seara, târziu sub o salcie pletoasă,

Stăteam de vorbă cu o fată frumoasă,

Ea, jucându-se cu inelul, îmi zâmbea,

Fiecare vorbă a mea o emoționa.

Lumini din cer pe câmpuri coborau,

Nepoții în poalele bunicii dormeau,

La porțile de suflet clopotele băteau,

Credincioșii în biserică se rugau.

Era satul fără vile, fără șosele,

Numai cu oameni ce-au trăit în vremuri grele,

Doar de adierile vântului mângâiați

Și de ploile binecuvântate udați.

Dar sufletul își uită vârsta adevărată

Și începe iarăși o viațî zbuciumată,

Pe când timpul fără miros, fără culoare,

În valuri de tăcere se prăvale.

Articole asemănătoare