Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
Fluxul memoriei – dialog introspectiv cu țăranul dinapoia firii
- La vreme de seară, când luna tremura catifelat pe pajiștea norilor, care odihneau calm pe coama salcâmilor din capătul ogrăzii, în vreme ce câinii acompaniau strident tânguitul girofarului unor polițiști, căliți în misiuni înalt-dătătoare de speranță, m-a vizitat țăranul. De fapt, trebuie să recunosc că eu i-am cerut să (re)vină. Altfel, individul își vedea de treaba lui, nu deranja inutil.
- – Trăim vremuri în care încărcătura psihologică a zilei ne forțează să asimilăm realitatea în fațete multiple, adesea antagonice, mi-am început abrupt logosul. Ajungerea la cunoaștere nu ține doar de rațiune, ci și de bagajul emoțional pe care-l introduci în ecuație și, negreșit, de experiența de viață.
- – De-aia, uneori același om e măsurat diferit, în funcție de ochiul privitorului. Stalin, de pildă, e răul absolut pentru lumea occidentală, în vreme ce pentru majoritatea rușilor e continuatorul strălucit al lui Petru cel Mare și al Ecaterinei a II-a.
- – În măsura în care se poate, e bine să deslușim drumul spre identificarea nuanțelor, care nu sunt altceva decât niște ferestre de digerare ale fluxurilor de evenimente din interacțiunea directă sau indirectă cu realitatea istorică ori cu semenii din aria de acțiune. Așa se face că, în orice entitate – fie că-i un individ, un organism social, o instituție, stat etc. – putem admira, accepta, contra, refuza ori înfiera concret anumite elemente… ești de acord?
- – Nu știu unde vrei să ajungi, se cuvine să-ți epuizezi gândul!
- – Dacă e să ne referim la oameni, oricât ne-ar fi de apropiați, e bine ca atașamentul, dragostea sau/și admirația să nu ne ucidă spiritul critic. De pildă, cu ani în urmă, la nașterea fiului meu, Matei, am publicat un material în Revista ,,Luceafărul” – ,,Frontierele sportului alb cu Rafael Nadal” – în care-l elogiam pe tenismenul iberic pentru efortul descătușat în patria tenisului. Asta nu înseamnă că în ianuarie 2022, când marele său rival, sârbul Novak Djokovic a fost expulzat din Australia, am putut trece cu vederea derapajul spaniolului, care a lovit într-un om pus la zid de noua dictatură medicală, cu al ei Sistem sufocant. Nu mi-a plăcut atitudinea lui Rafa, dar sub nicio formă n-am trecut în barca celor care-i contestă valoarea. Pot să înțeleg că fiecare dintre noi poate avea momente de slăbiciune ori lașitate, măcar că ultimul substantiv mi-e greu să-l procesez senin și fără crispare.
- – Așadar ai intrat în reglajele fine ale nuanțelor, după cât bag seamă…
- – N-aș aborda tema nuanțelor versus topor dacă n-aș vedea zilnic pe rețelele de socializare, dar și în mass-media abordări fără echivoc. Din categoria lor, de pildă, e vital să te poziționezi de partea lui Volodimir Zelenski și a statului ucrainean, ,,salvatorul Europei și al lumii libere” și împotriva dictatorului criminal de la Kremlin. Vladimir Putin, cel mai studiat om al planetei, a devenit întruchiparea spiritului malefic al marilor dictatori din Al II-lea Război Mondial.
- – Știu, să se caute argumente logice care i-ar susține, măcar în parte, acțiunile lui Vladimir Putin e de neconceput, iar logica leului din interviuri, precum cel inițiat de Tuker Carlson, trebuie golită de conținut. Pe aceleași coordonate, gloata trebuie asmuțită împotriva celui care spune că, la nivel statal, măcar că te găsești în Alianța Nord-Atlantică, trebuie să plătești, dacă vrei protecție, iar dacă ignori avertismentul vei fi devorat de Ursul răsăritean, fără ca Unchiul Sam să clipească măcar, întări țăranul.
- – I-aș întreba însă pe isteții de la Bruxelles și Washington, care-l contestă pe Donald Trump pentru pragmatismul pus pe masa de apărare a statelor din NATO, dacă există vreun supermarket tolerant cu cel care uită să achite contravaloarea unui mărunt fir de busuioc de la raionul cu produse mai mult ori mai puțin bio?!
- – Se vor feri să-l mai conteste după tentativa de asasinat, eșuată, de la mitingul electoral din Pennsylvania! Totuși, ce legătură e între protecția militară, generată de alianța militară condusă de SUA, și regimul de lucru din supermarket?! m-a întrebat zâmbind țăranul.
- – Aparent niciuna, dacă privești superficial, însă la o privire atentă realizezi că principiile de funcționare sunt aceleași.
- – Adică banul dictează?
- – Da, dacă vrei să fii ocrotit, bagă mâna-n buzunar și procură-ți centura de siguranță!
- – Aaa, ca la dame, lași banii pe noptieră, da’ scoți și pachetul de ,,Durex extra seif” neînceput!
- – Poți să pui și așa problema, dac-ai ajuns la centuriste!
- Țăranul surâse.
- – Nu te obligă nimeni să mergi cu gloata. Nici cu poșta. Băieții care ne fac agenda pot fi ignorați!
- – Sunt insistenți și penetranți, e greu!
- – Știu, s-au obișnuit să cultive terenurile unde noi, naivii, n-am semănat la timp semințele cunoașterii, așa că pune mâna pe carte dacă vrei să eviți manipularea!
- – Nu-mi spune că tu stai bine la capitolul ăsta!
- – Eu sunt ancorat în logica anotimpurilor, după tipare vechi și mijloace de producție noi, și, din această cauză, există realități pe care le cunosc întrucâtva, dar îmi permit să le ignor. La tine cred că-i diferită perspectiva! observă țăranul.
- – Se pare c-ai câștigat runda asta!
- – Să-ți fie teamă când voi pierde! mă avertiză el la fel de senin.
- L-am privit întrebător, iar țăranul a continuat:
- – Ni se surpă fundamentele, așa cum se întâmplă cu mai toți confrații, care se smulg din satul tradițional și migrează bezmetic la oraș pentru un codru de pâine mai dulce. Unii, care trag înțelept de școală, ajung uneori până pe sticla mass-mediei, iar când îi văd încerc adesea un sentiment de milă și repulsie pentru gargara cu sistemul de valori occidental.
- – Da’ ce te deranjează aici? l-am provocat eu.
- – E mult spus că m-ar deranja, însă nu ai căderea să dai lecții când folosești dubla măsură: de exemplu, civilii uciși intenționat ori la nimereală în Gaza nu contează, iar cei omorâți în Ucraina sunt copiii lui Dumnezeu! Altfel spus, ne pliem în funcție de interesul de moment, iar noi, occidentalii, nu suntem mai breji decât ăia din Sudul Global, unde colcăie germenii dictaturii!
- – Promovăm și noi un anume echilibru, un set de norme după care să funcționeze lumea…
- – Știu, dar se cuvine să eviți îmbrăcatul discursului în rochia albă a purității, când secole întregi ai jefuit popoarele care n-au avut anvergură militară echivalentă!
- – Să nu-mi zici că eviți nunțile? l-am întrebat jucăuș, modificând traiectoria gândului.
- – Le ador, și-mi înflorește zâmbetul știind că, uneori, dincolo de veșmântul alb plutește suav memoria unor lupanare, despre care (și) Domnul Mihai Eminescu avea un cuvânt de bine prin ,,Scrisori”…
- – ,,La Paris, în lupanare, de cinismu și de lene…” Oh, vremuri… da’ sunt cam obosit! i-am spus, cu ochii care se căzneau să blocheze cortina pleoapelor.
- – Plec acum! zise țăranul, apoi adăugă:
- – ,,Au prezentul nu ni-i mare?/ No să-mi dea ce o să cer?/ N-o să aflu într-ai noștri vre un falnic juvaer?”
- Am adormit fără să-i răspund. M-a salvat biologia, altfel riscam să-l dezamăgesc.
- Gruia Cojocaru
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania