Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 16 → 2024
O FRÂNTURĂ DE IUBIRE
M-am gândit să-mi împart timpul nopții
Între un somn adânc și rugăciune,
Visele să mi le fac prilej de gândire
La credință, la viață, la nemărginire.
.
Căci credința este o îndatorire
Însoțită adesea de iubire,
Și poate deveni viață, trăire,
Dacă e îndeplinită cu îndârjire..
.
Doresc să țin candela credinței aprinsă,
În ea să ardă o frântură de iubire,
O smerită ascultare, o dăruire
Și-o faptă vie nemaiîntâlnită.
.
În asemenea împrejurări se cuvine,
Să mă judec doar numai pe mine
Și cu băgare de seamă să mă feresc,
De-a judeca pe alții, căci nu e firesc.
.
Dar timpul neprietenos se grăbește
Prin pajiști înflorite călătorește
Ca o vietate-n mine se răsucește,
Și ciudat devreme mă îmbătrânește.
.
Am încercat adesea să-l îmblânzesc,
O lume de cuvinte să-i zugrăvesc,
Să-l mângâi și să-l transform într-un izvor,
Să ne fie de folos tuturor.
.
Drept de autor © 2009-2024 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania