Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 17 → 2025
Rafala (28)
- Cristinel dorea să înființeze un curs de comunicare articulată cu lumea păsărilor și animalelor mici. Avea de gând să studieze și zece ore pe zi.
- Cristinel Rafaloi repetă cu discipolii săi un fel de rugăciune. Ieși o bolboroseală de nedescris. La o comandă scurtă, Rafaliții se ridicară și își luară zborul. Mister Rafaloi se simți umilit de acest gest rebel Mister Rafaloi se simți umilit de acest gest rebel de neascultare și era hotărât să renunțe. Comunică acest gând Rafalei care supraveghease masa. Aceasta transmise vestea suratelor. Nu dură mult și toți Rafaliții aterizară în fața lui Cristinel cu aripile strânse și capetele plecate, mormăind ceva ce semăna a iertare. Mister Rafaloi abținându-se să nu râdă le mângâie aripioarele. De bucurie, rafaliții începură să țopăie și -l traseră și pe Cristinel în hora lor. Oamenii Primăriei priveau spectacolul și își făceau cruce. Preotul vedea în acest spectacol prevestiri malefice.
- Din senin se stârni un vânt turbat, urmat de o ploaie -potop. La un semn, Rafaliții desfăcură aripile și se avântară spre vârfurile plopilor uriași, unde erau așteptați de Mamele-Rafale. Mister Rafaloi era bombardat cu bulgări de gheață veniți din înaltul cerului.
- Puținii oameni din curtea Primăriei se rugau să se oprească urgia. Primarul înfipse două topoare în pământ ca să se oprească grindina. Știa de la bunici această tradiție și
- altele. De sus din deal, Magul privea la cei zece Rafaliți și
- constată că erau tineri în toată regula cu început de mustață și barbă. Se gândi să aducă din vale zece codane bune de măritat și să încerce un început de socializare. Va fi un fel de serbare câmpenească. Sunetul acordeonului aduse cu el chiotul fetelor în floare. Magul din deal ,fascinat de frumusețea fetelor în straie de sărbătoare, se gândi să armonizeze perechile de tineri prin magie , Rafaliții fură metamorfozați în zece flăcăi chipeși, adevărați daci din cărțile de istorie. Fetele rămaseră fără cuvinte și cu nerăbdare îi traseră în horă. La scurtă vreme, hora se sparse și perechile de la dans alergau fericite prin tufișuri , căutând un loc prielnic pentru un sărut fără sfârșit în ciripitul sutelor de păsări.
- Cristinel și Rafala supraveghetoare se priveau bucuroși de această lume nouă în care limbajul iubirii a trecut barierele unor lumi diferite.
- Trecuse de ora prânzului , dar nimeni nu se gândea să părăsească Poiana. Se formaseră perechi nu chiar întâmplător. Parcă erau puși cu mâna. Numai prin magie se putea face așa ceva. Pentru a nu sparge vraja, Magul făcu să apară corturi cu de toate. Singurii uitați erau Cristinel și Rafala supraveghetoare. Își potoliră foamea cu fructe de pădure. Noii locatari ai pădurii dormeau fericiți în corturile lor.
- Departe în zare ,tuna și fulgera. Un joc de fulgere multicolore cobora din ceruri picurând teamă printre delureni. Topoarele înfipte de primar nu avură nicio putere.
Primarul uitase vorbele descântecului! - Clopotul mare de la Mănăstirea Ulmeni bătea straniu. Parcă plângeau niște bocitoare plătite de cineva.
- Era un plâns-poveste.
- Fecioarele cântau un cântec de leagăn.
- Vasile Lefter, membru UZPR
Articole asemănătoare
Drept de autor © 2009-2025 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania