MARINARUL
Autor: Adelalnvitaţie la lectură
Marinarul (poemul Adelei)
Îţi duc lipsa.
Păşesc pe marea presărată cu Soare,
Din priviri mi se scurge nostalgie,
Răsăritul mănâncă lacom stele,o mie,
De când m-ai lăsat să zbor în uitare
Astfel mi se scurge veacul..
Uneori valurile muşcă din mine
se hrănesc cu a mea transparenţă
Se sparg,mai târziu,aproape de mal.
Mi-au gustat cu toţii dorul de tine
Însă niciunul nu-l poate înghiţi
Pentru un flamingo tânăr este anormal
Dar iată-ma cum scriu,iubite,
Lipsită de coerenţă!
Mi te araăţi în răsărit şi cred că
Soarele s-a stins.Acum tu mă luminezi
Şi crede-mă,iubite,n-aş mai fi o nălucă
De-ai fi într-adevăr aici!
Dar te dizolvi în albastru şi dansezi
Te contopeşti cu ziua,mă părăseşti
La fel cum ai făcut odată..
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Adela
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

