NINSORI CU PLUMB

Un plumb atârnă-n huma tristă și pustie,

Și nori pletoși aruncă iarăși zloată-n zori,

Nu-i niciun glas să cânte-n vremea cam târzie,

Căci plumbu-i prins viclean în negrele tăceri.

În iarnă, sufletul se pierde prin ninsoarea

Din trupul netihnit în noaptea sulfuroasă,

Și-mbracă-n alb, și gândurile, și puterea

Sădinte-n lut sfințit sub un tăiș de coasă.

Și ninge iarna peste cioburi, flori de gheață

Ce-nchid un cer, ce stă să cadă peste lume,

Cu zurgălăii înghețați, pierduți în ceață,

M-or osândi poveri schimbate în cutume.

Și-oi ninsori pe rugul nordului zănatic,

Cu rugăminți ce ard pe-altare geruite,

Și-n plumbul înflorind zăpezi pe cord sălbatic,

Voi birui în rugi, dorințe-nchipuite.

Și nordu-mi va iubi ninsorile cu plumb,

Și-mi va primi în cord, tăceri zidite-n nimb.

13 ianuarie 2026 București

Articole asemănătoare