UN PORTRET CRITIC – EMINESCU -, ASUMAT DE RĂZVAN DUCAN
Doamne, mulțumesc pentru ce mi-ai dat!
Am primit zilele trecute un volum de antologie poetică ce aparține, cu drept de autor, Domnului Răzvan Ducan. Din social media, știam mai de mult despre Domnia sa.
Și, iată că, veni vremea să aflu mai multe despre Răzvan Ducan, prin donația acestui volum Muzeului Scriitorilor Botoșăneni, o înlesnire a Domnului Nicolae Iosub.

Volumul Haimanaua sănătoasă, de Răzvan Ducan, apărut la Ed. Vatra veche, 2026, prefațată de I. Băciuţ, Nicolae (Editor), configurează un portret critic al unui poet care își asumă, cu o intensitate rar întâlnită în literatura contemporană, vocația de continuator al spiritului eminescian. Antologia apare ca rezultat firesc al unei devoțiuni intelectuale și afective, o devoțiune transformată în principiu estetic și în axă identitară. În lectura propusă, Eminescu nu este doar un reper canonic, ci un centru generator de sens, un model existențial și un interlocutor privilegiat al poetului târnăvenean.
Discursul subliniază caracterul polemic al demersului lui Răzvan Ducan, care se poziționează deliberat împotriva tentativelor de „demolare” a mitului eminescian. Această atitudine nu se reduce la o apărare sentimentală, ci se constituie într-o strategie culturală: recuperarea dimensiunii mitice a biografiei lui Eminescu și reactivarea „sentimentului eminesc’ al ființei” ca formă de rezistență spirituală. Răzvan Ducan reinterpretează momente biografice, completează spațiile lacunare ale istoriei literare și conferă fiecărui detaliu o încărcătură simbolică, transformându-l în element al unei mitologii personale.
Titlul volumului, Haimanaua sănătoasă, preluat din lectura călinesciană, devine un concept-cheie: el trimite la vitalitatea originară a poetului, la libertatea formativă a copilăriei și la geneza unei sensibilități care va marca decisiv imaginarul românesc. În acest sens, Răzvan Ducan nu doar evocă, ci reconstituie, printr-o poetică a empatiei și a identificării, traseele formative ale „poetului nepereche”.
Un element remarcabil este ritualul cotidian al poetului-artist plastic contemporan, care vizitează bustul lui Eminescu ca pe un izvor de inspirație și dialog. Acest gest, încărcat de simbolism, sugerează o relație de continuitate spirituală, o prelungire a prezenței eminesciene în actualitate. Eminescu devine astfel nu doar obiect de admirație, ci partener de reflecție, reper moral și martor al timpului prezent.
Antologia reunește poeme din volume anterioare, configurând un corpus coerent, articulat în jurul unei afinități elective. În ciuda devoțiunii evidente, poezia lui Răzvan Ducan nu cade în imitație, ci își păstrează originalitatea prin modul în care reinterpretează mitul eminescian, prin filtrul unei sensibilități contemporane și al unei retorici personale.

Așadar, volumul Haimanaua sănătoasă apărut sub semnătura lui Răzvan Ducan, cu o pertinentă prefață a editorului Nicolae Băciuț, poate fi privit ca o rescriere lirică a modelului călinescian Viața și opera lui Mihai Eminescu, o încercare de a reactualiza figura poetului național într-o epocă în care reperele culturale sunt adesea relativizate. Demersul lui Răzvan Ducan se impune, astfel, ca un act de fidelitate creatoare, dar și ca o pledoarie pentru permanența valorilor eminesciene în conștiința literară românească.
Răzvan Ducan construiește în această carte un adevărat ciclu eminescian, o meditație multiplă, stratificată, despre felul în care Eminescu există în cultura română, în imaginarul colectiv, în limbă, în ritualuri, în abuzuri și în mitologii.
Cartea, la care m-am referit, este  un corpus poetic amplu și coerent tematic!
___

1.Bibliografie:
DUCAN, Răzvan. Haimanaua sănătoasă: Editura Vatra veche, 2026; Pref. I. Băciuţ, Nicolae (Ed.).
2.Imagine/foto:
Sala Mihai Eminescu, Expoziția „Scriitori Botoșăneni, din perioada 1944 – 1989”; Mihai Eminescu, pictură în ulei, după fografia Eminescu la vârsta de 19 ani, autor Romulus HARDA.