Autor: © Florin BĂLĂNESCU
Foto: © Casa Memorială Mihai Eminescu din Ipotești, Arhiva personală.
Agata © 1994 – 2026 ; Luceafărul © Drepturi de autor. Toate drepturile rezervate.

Despre Casa Memorială Mihai Eminescu din satul Ipotești, comuna Mihai Eminescu, județul Botoșani, muzeograful Maria Casian mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2009, în incinta acesteia.

– Doamnă Maria Casian, care este istoricul acestei case?
– În 1934, clădirea inițială, ajunsă o ruină, a fost demolată și reconstruită pe același loc. Aceasta nu respecta, însă, structura primară, astfel încât a fost dărâmată, imobilul actual fiind ridicat, între 1975 și 1979, pe fundația originală, cu aceeași dispoziție a camerelor ca la început și cu piese de mobilier din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. În afară de locuința propriu-zisă, familia a mai avut o atenansă în care se aflau bucătăria, cancelaria și dormitorul comun al copiilor atunci când veneau în vacanțe. Mai întâi, edificiul a fost inaugurat ca muzeu în 1940, iar, în forma de astăzi, la 15 iunie 1979. Din 2004, casa și mormintele alăturate ale familiei figurează în Lista Monumentelor Istorice.

– În ce constă interiorul muzeului?
– Prima locuință avea un hol central și trei încăperi (salonul familiei, biroul tatălui [căminarul Gheorghe Eminovici] și dormitorul mamei [Raluca Iurașcu] și al surorilor sale), unde familia a locuit până în 1878. În camera mamei, se găsesc un pat din veacul al XIX-lea, două icoane, un ștergar, o față de pernă, o scoarță cu dungi tricolore, o pianină din epocă, fotografii ale lui Mihai Eminescu [născut la 15 ianuarie 1850, la Botoșani, ținutul cu același nume, Țara de Sus, Principatul Moldovei și decedat la 15 iunie 1889, la București, unde a fost înmormântat la Cimitirul Bellu] și ale celor șase frați (Șerban, Nicolae, Gheorghe [Iorgu], Matei și Vasile) și patru surori ale lui (Ruxandra, Maria, Aglae [Aglaia] și Harieta, care l-a îngrijit, la Botoșani, în ultimii ani ai vieții – din aprilie 1887 până în aprilie 1888).

– Descrieți, vă rog, biserica familiei, aflată lângă casa memorială.
– În 1847, mama lui Eminescu a cumpărat, aici, cu 250 de galbeni, casa, o moșie și această bisericuță, care datează din anii ’60 ai secolului al XIX-lea. Sunt expuse icoane din veacul al XVIII-lea, veșminte de la aproximativ 1600, cristelnița în care a fost botezat poetul, adusă de la Biserica Uspenia din Botoșani, lingurița cu care a primit Sfânta Împărtășanie, obiecte ce au aparținut Ralucăi Eminovici (un potir din perioada aceea, un procovăț [bucată de pânză pentru uz religios], o bederniță [veșmânt bisericesc], un epitrahil [patrafir] lucrat cu fir de aur, o mucarniță [unealtă pentru stins lumânări] din argint și o evanghelie din 1845, scrisă cu litere chirilice), precum și masca mortuară a poetului – un chip liniștit, dar suferind.

– Ale cui sunt mormintele de lângă biserică?
– Aici, sunt înmormântați șapte membri ai familiei lui Eminescu: părinții, frații Nicolae, Gheorghe și Vasile, sora Maria și bunicul matern, stolnicul Vasile Iurașcu.

– Există descendenți în viață ai poetului?
– La Paris, trăiește Roxana Eminescu, strănepoata acestuia și fiica Yolandei Eminescu (care a fost fiica lui Gheorghe Eminescu, fiul lui Matei Eminovici, fratele poetului). Ea are un fiu, Ion Teodor Eminescu-Iacobescu, unul dintre ultimii urmași ai scriitorului.

Florin Bălănescu