Căldură adâncă

Întins pe spate pe un câmp înflorit

Simțeam cum căldura de trup s-a lipit,

Doream s-o întreb de unde vine

Cu atâta plăcere și mândrie.

În acea căldură atât de adâncă

Liniștea și visul dulce domină încă,

Respir aerul curat și limpezit

Amintirile alunecau la nesfârșit.

Priveam lumina neîndoielnică,

Ascultam gălăgia și tăcerea,

Care nu se împacă niciodată

Până când nu se fac dulci ca mierea.

Pădurea mirosea a lună plină,

A fragi și a zmeură parfumată,

Unde urșii se adună toți odată

Și servesc o masă îmbelșugată.

Iar tu cu obrajii plini de sănătate

Te legănai în ierburile înalte,

Așteptai roata fântânii să ațipească

Câmpia, funii de nisip să împletească.

Articole asemănătoare