Constantin Gane, prozator și memorialist important, este o personalitate reprezentativă pentru destinul elitei intelectuale românești dintre sfârșitul secolului al XIX-lea și perioada represiunii comuniste. Sinteza dintre literatură, cercetare istorică, genealogie, activitate diplomatică și experiența detenției politice ne obligă se acordăm atenție privind contribuția sa la ancorajul memoriei culturale botoșănene.

Contextul istoric (1880-1970 )

Perioada cuprinsă între ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și primele două decenii postbelice reprezintă una dintre cele mai frământate și fertile etape din istoria României moderne. Generația născută în jurul anului 1880, din care face parte și Constantin Gane, a traversat consolidarea statului național român, dezvoltarea elitelor culturale și academice, războaiele balcanice, Primul Război Mondial, realizarea Marii Uniri, perioada interbelică, ascensiunea regimurilor autoritare și instaurarea regimului comunist.
În plan cultural, epoca a fost dominată de personalități precum Nicolae Iorga, Alexandru Xenopol, Titu Maiorescu, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Nicolae Gane, Dimitrie Gusti, Lucian Blaga și George Călinescu. Literatura și istoriografia au devenit instrumente esențiale pentru consolidarea identității naționale. În acest context, Constantin Gane își construiește opera la granița dintre literatură, memorialistică, cercetare istorică și genealogie.
După anul 1945, instaurarea regimului comunist a produs o ruptură dramatică în evoluția culturii române. Numeroși intelectuali, diplomați, oameni politici și scriitori au fost arestați, marginalizați sau eliminați din viața publică. Constantin Gane se înscrie printre victimele acestei politici de represiune, sfârșindu-și viața în penitenciarul de la Aiud.

Originea familială și ascendența

Constantin Gane s-a născut la Botoșani la 27 martie 1885, într-o familie aparținând vechiului neam al Găneștilor, familie boierească moldovenească atestată încă din perioada medievală. Numeroase cercetări genealogice arată că Găneștii au avut un rol important în viața politică și administrativă a Moldovei.
Constantin Gane era înrudit cu omul politic și literatul Nicolae Gane (1838-1916), fost primar al Iașului și membru titular al Academiei Române.
Această apartenență la un mediu intelectual și aristocratic explică în mare măsură orientarea ulterioară a operei sale către recuperarea trecutului boierimii și a marilor familii românești.

Repere biografice

GANE, CONSTANTIN

-Născut la Botoșani, la 27 martie 1885;
-Studii secundare la Liceul „A.T. Laurian” din Botoșani (1895-1903);
-Studii de drept în Germania;
-Doctor în drept al Universității din Rostock (1910);
-Avocat la Botoșani și București;
-Voluntar în campania militară din Bulgaria (1913);
-Participant la Primul Război Mondial;
-Membru al Societății Scriitorilor Români (1934);
-Fondator și director al revistei Sânziana (1937-1938);
-Ministru plenipotențiar și ambasador al României la Atena (1940-1941);
-Arestat de regimul comunist în 1949;
-Decedat în penitenciarul Aiud la 12 aprilie 1962.

Activitatea literară, publicistică și diplomatică

Activitatea publicistică a lui Constantin Gane a fost extrem de bogată. A colaborat la:Convorbiri literare; Revista Fundațiilor Regale; Universul literar; Curentul; Flacăra; Luceafărul; Cele Trei Crișuri; Epoca; Politica; Cuvântul.
Între 1929 și 1937 a susținut numeroase conferințe și emisiuni radiofonice dedicate istoriei și culturii naționale.
În perioada 1940-1941 a ocupat funcția de ambasador al României la Atena, unde s-a implicat în apărarea intereselor comunităților românești sud-dunărene și ale românilor macedoneni.

Opera

Memorialistica de război: Amintirile unui fost holeric (1914) – reprezintă una dintre cele mai valoroase mărturii literare despre campania românească din Bulgaria. Lucrarea a fost distinsă cu Premiul Academiei Române; Prin viroage și coclauri. 1916-1917 (1922), descrie experiențele autorului din Primul Război Mondial și constituie o importantă sursă documentară și memorialistică.
Proza și evocarea istorică: Pe aripa vremii (1923) – evocări istorice și memorialistice; Întâmplarea cea mare (1927), roman cu tematică istorică și socială; Farmece. Viața lui Despot Vodă (1933), o biografie romanțată dedicată unuia dintre cele mai controversate personaje ale istoriei Moldovei; Rădăcini. Romanul Măcișenilor (1947), ultima operă importamtă înainte de instaurarea definitivă a regimului comunist.
Capodopera: Trecute vieți de doamne și domnițe, publicată în trei volume (1932, 1935, 1939), reprezintă punctul culminant al creației lui Constantin Gane, unde reconstituie biografiile unor femei aparținând familiilor domnitoare și boierești, realizând o frescă de mare valoare documentară și literară. Meritul principal al lucrării constă în îmbinarea cercetării arhivistice cu arta portretului literar.
Monografii și genealogii: P.P. Carp și locul său în istoria politică a țării (1936), una dintre cele mai importante contribuții dedicate liderului conservator Petre P. Carp; Neamurile Mavrodinești din Țara Românească și Moldova (1942), o lucrare de genealogie aristocratică și istorie socială.
*
Constantin Gane în contextul elitei culturale românești
Asemenea lui Nicolae Iorga, Constantin Gane a manifestat o pasiune excepțională pentru documentul istoric și pentru reconstituirea trecutului. Totuși, spre deosebire de marele istoric, el nu urmărea elaborarea unor sinteze științifice exhaustive, ci valorificarea literară și culturală a surselor istorice.
În raport cu Mihail Sadoveanu, Constantin Gane se apropie prin capacitatea de evocare a trecutului și prin interesul pentru lumea boierimii moldovene. Dacă Sadoveanu construiește epopei istorice de mari dimensiuni, Constantin Gane preferă biografia, portretul și fresca genealogică.
Prin interesul pentru destinul femeilor din istoria românilor, Gane poate fi considerat un precursor al unor direcții contemporane de istorie socială, istoria familiei și studii de gen. Astăzi, volumele sale sunt citite și ca surse pentru cercetarea imaginarului feminin și a mentalităților aristocratice din spațiul românesc.
Mai mult decât un simplu romancier istoric, el poate fi plasat în categoria intelectualilor-cercetători care au urmărit recuperarea memoriei culturale naționale, alături de Nicolae Iorga, Gheorghe Ghibănescu, Artur Gorovei și Alexandru Lapedatu.

Constantin Gane și istoriografia lui Nicolae Iorga

Locul ocupat de Constantin Gane în cultura română interbelică nu poate fi analizat separat de influența exercitată asupra generației sale de către Nicolae Iorga. Atât prin amploarea operei, cât și prin autoritatea științifică și culturală, Iorga a dominat aproape întreaga istoriografie românească din primele decenii ale secolului al XX-lea.
Deși nu a fost istoric de profesie, Constantin Gane a cultivat aceeași pasiune pentru document și pentru reconstituirea trecutului. Cercetările sale privind familiile boierești, genealogiile aristocratice și figurile feminine din istoria românilor demonstrează un contact permanent cu sursele istorice și cu metodele promovate de școala iorghistă.
Un moment semnificativ pentru relația dintre cei doi îl reprezintă receptarea favorabilă de către Iorga a primului volum din Trecute vieți de doamne și domnițe. Raportul prezentat în cadrul Academiei Române și recenzia publicată ulterior în Revista istorică confirmă interesul istoricului pentru demersul întreprins de Gane.
În esență, cei doi autori împărtășesc aceeași convingere privind rolul memoriei istorice în consolidarea identității naționale. Totuși, metodele diferă considerabil.
Nicolae Iorga urmărește elaborarea unor sinteze istorice fundamentate pe analiza critică a izvoarelor și pe construirea unor perspective de ansamblu asupra dezvoltării societății românești. În schimb, Constantin Gane preferă microistoria, biografia și evocarea individuală. Dacă Iorga reconstituie cadrul istoric general, Gane se concentrează asupra experienței umane, asupra destinelor și asupra vieții cotidiene.
În multe privințe, opera lui Gane poate fi considerată o formă de popularizare cultivată a cercetării istorice. Autorul transformă materia documentară într-o narațiune accesibilă publicului larg, fără a abandona rigoarea cercetării arhivistice.
Din perspectiva istoriografiei contemporane, această orientare îl apropie de ceea ce astăzi este definit drept „istorie culturală” sau „istorie a mentalităților”. Înainte ca asemenea direcții să fie consacrate de școala franceză a Annales sau de istoria socială occidentală, Gane acorda deja atenție universului privat, vieții de familie și comportamentelor sociale.
Astfel, relația dintre Nicolae Iorga și Constantin Gane trebuie înțeleasă nu ca o relație de dependență intelectuală, ci ca una de complementaritate. Primul oferă cadrul istoric general, al doilea aduce detaliul biografic și dimensiunea umană a trecutului.

Contribuția lui Constantin Gane la istoria socială și recuperarea figurilor feminine din trecutul românesc

Cea mai originală contribuție a lui Constantin Gane la cultura română rămâne, fără îndoială, recuperarea universului feminin din istoria românilor.
Până la apariția volumelor Trecute vieți de doamne și domnițe, istoria oficială era dominată de figuri masculine: domnitori, oameni politici, diplomați, militari sau clerici. Femeile apăreau de regulă doar incidental, în calitate de soții, fiice sau mame ale personajelor principale.
Constantin Gane inversează această perspectivă și plasează femeia în centrul discursului istoric. El reconstruiește biografiile unor personaje aparținând familiilor domnitoare și marilor case boierești, urmărind educația, relațiile familiale, influența politică și rolul cultural al acestora.
Demersul său prezintă o importanță deosebită din perspectiva istoriei sociale. Autorul nu urmărește exclusiv evenimentele politice, ci și aspecte precum: viața domestică; relațiile matrimoniale; educația feminină; ceremonialul aristocratic; circulația modelelor culturale occidentale; raporturile dintre spațiul public și cel privat.
Din această perspectivă, opera lui Gane anticipează o serie de preocupări care vor deveni dominante în istoriografia europeană abia după anii 1960.
Mai mult, portretele sale feminine depășesc caracterul anecdotic întâlnit în literatura istorică romantică. Personajele sunt reconstruite pe baza documentelor, corespondenței, memoriilor și cronicilor, fapt care conferă volumelor o importantă valoare documentară.
În mod particular, lucrarea evidențiază rolul exercitat de femei în menținerea alianțelor dintre marile familii boierești, transmiterea patrimoniului cultural și modelarea comportamentelor sociale.
Din perspectiva studiilor contemporane de gen, contribuția lui Gane este remarcabilă. Deși nu utilizează concepte moderne, el oferă cercetătorului actual o amplă galerie de personaje feminine și o bogată documentație referitoare la condiția femeii în societatea românească din secolele XVI-XIX.
În acest sens, opera sa poate fi considerată una dintre primele contribuții românești la ceea ce astăzi numim istoria femeii și istoria vieții private.

Recuperarea postumă a operei după 1989

Prăbușirea regimului comunist a permis reevaluarea unui număr important de autori excluși din circuitul cultural oficial. În această categorie se înscrie și Constantin Gane, a cărui operă fusese practic eliminată din spațiul editorial și academic după 1948.
Procesul de recuperare s-a desfășurat gradual. Un prim moment important a fost republicarea volumelor Trecute vieți de doamne și domnițe la Chișinău și Iași. Ulterior, edițiile Humanitas au contribuit decisiv la reintroducerea lui Gane în circuitul cultural național.
Interesul critic a fost stimulat și de schimbarea paradigmelor istoriografice. Teme precum memoria colectivă, istoria elitei, genealogia, istoria femeii și istoria vieții private au dobândit o importanță din ce în ce mai mare în cercetarea contemporană, ceea ce a favorizat redescoperirea operei sale.
Astăzi, critici și istorici ai literaturii apreciază în mod deosebit: valoarea documentară a lucrărilor; talentul evocator; capacitatea de a combina cercetarea istorică și literatura; contribuția la cunoașterea aristocrației române; recuperarea figurilor feminine din trecut.
În același timp, destinul său biografic a devenit obiectul unor cercetări dedicate represiunii comuniste. Moartea sa în penitenciarul Aiud a determinat includerea lui într-o generație de intelectuali care au cunoscut atât afirmarea culturală interbelică, cât și persecuția politică postbelică.
În ultimele două decenii, interesul pentru opera lui Gane s-a manifestat prin ediții critice, studii regionale dedicate culturii botoșănene, cercetări genealogice și articole consacrate relațiilor sale cu personalitățile epocii.
Astfel, recuperarea postumă a lui Constantin Gane reprezintă nu numai o reparație morală, ci și o confirmare a valorii sale durabile pentru literatura și cultura română.

Detenția politică și sfârșitul vieții în penitenciarul Aiud (1949-1962)

Biografia lui Constantin Gane ilustrează unul dintre numeroasele destine intelectuale frânte de instaurarea regimului comunist în România. După anul 1945, odată cu transformările instituționale și politice impuse sub influența Uniunii Sovietice, s-a declanșat un amplu proces de eliminare a vechilor elite politice, culturale și administrative. În cadrul acestei politici represive, numeroși oameni de cultură, diplomați, universitari și foști demnitari au fost supuși anchetelor, arestărilor și condamnărilor pe criterii exclusiv ideologice.
În cazul lui Constantin Gane, statutul său de intelectual conservator, fost diplomat al statului român și personalitate asociată mediului politic interbelic a reprezentat un factor determinant în declanșarea măsurilor represive adoptate împotriva sa. Activitatea sa diplomatică la Atena în perioada 1940-1941, precum și apropierea de cercurile naționaliste ale epocii au constituit elemente utilizate de autoritățile comuniste pentru justificarea urmăririi și condamnării sale. [ro.wikipedia.org], [humanitas.ro]
Arestarea sa din anul 1949 trebuie interpretată în contextul mai larg al campaniei de reprimare a vechii elite intelectuale românești, campanie care a vizat sistematic personalități considerate incompatibile cu noua ordine politică. [ro.wikipedia.org], [stiri.botosani.ro]
Privarea de libertate a lui Constantin Gane a avut consecințe nu doar asupra existenței sale personale, ci și asupra receptării operei sale. Intrarea în circuitul penitenciar politic a fost urmată de eliminarea numelui său din viața culturală oficială. Cărțile sale au încetat să mai fie reeditate, iar contribuția sa la literatura istorică română a fost ignorată sau omisă din lucrările de sinteză publicate în deceniile regimului comunist.
Acest proces de marginalizare culturală a afectat întreaga generație de autori interbelici considerați indezirabili din perspectiva ideologiei oficiale. În consecință, opera lui Constantin Gane a rămas accesibilă doar unui cerc restrâns de cercetători și biblioteci, fiind recuperată critic și editorial în mod sistematic abia după anul 1989.
Destinul carceral al lui Constantin Gane este indisolubil legat de penitenciarul Aiud, una dintre instituțiile emblematice ale sistemului concentraționar comunist din România. În a doua jumătate a secolului al XX-lea, Aiudul a devenit principalul loc de detenție pentru numeroși deținuți politici, găzduind reprezentanți ai elitei intelectuale, academice, clericale și militare românești.
În istoriografia contemporană, penitenciarul este considerat un spațiu simbolic al represiunii exercitate împotriva elitelor tradiționale. Regimul de detenție urmărea nu doar izolarea fizică a deținuților, ci și distrugerea identității lor sociale și culturale. În acest context, intelectuali formați în mediul universitar interbelic au fost supuși unor condiții incompatibile cu statutul și vârsta lor.
Pentru Constantin Gane, internarea la Aiud a coincis cu ultimul deceniu al vieții sale, perioadă în care degradarea stării de sănătate s-a suprapus condițiilor severe de detenție.
Literatura memorialistică și cercetările consacrate sistemului penitenciar comunist descriu existența unui regim caracterizat prin alimentație insuficientă, deficit de asistență medicală, izolare prelungită, condiții sanitare precare și supraaglomerare. Pentru deținuții vârstnici, asemenea condiții favorizau deteriorarea accelerată a stării de sănătate și reducerea semnificativă a șanselor de supraviețuire.
În cazul lui Constantin Gane, detenția a intervenit într-o etapă avansată a vieții, când autorul depășise deja vârsta de șaizeci de ani. Astfel, privațiunile specifice universului carceral au avut efecte cu atât mai severe asupra organismului său.
Dincolo de dimensiunea fizică, detenția trebuie analizată și ca o formă de excludere intelectuală. Privarea de acces la activitatea culturală, imposibilitatea continuării cercetării istorice și izolarea de mediile academice au reprezentat pierderi majore pentru un autor a cărui activitate fusese consacrată studiului trecutului și valorificării patrimoniului cultural românesc.
Experiența carcerală a lui Constantin Gane depășește nivelul unei simple biografii individuale. Ea reflectă drama unei întregi generații de intelectuali formați în perioada României moderne și interbelice, generație care a contribuit decisiv la dezvoltarea culturii naționale și care, după instaurarea regimului comunist, a fost exclusă din spațiul public.
Din această perspectivă, cazul lui Gane poate fi analizat comparativ cu destinele altor personalități culturale ale epocii, supuse unor forme similare de persecuție politică. Detenția sa exprimă conflictul dintre modelul cultural al României interbelice și proiectul ideologic al statului comunist, care urmărea restructurarea radicală a societății și înlocuirea vechilor elite.
La 12 aprilie 1962, Constantin Gane a încetat din viață în penitenciarul Aiud, la vârsta de șaptezeci și șapte de ani. Sursele biografice consemnează faptul că moartea sa a survenit în timpul executării detenției politice, după aproximativ treisprezece ani de privare de libertate. [ro.wikipedia.org], [humanitas.ro], [stiri.botosani.ro]
Dispariția sa într-un spațiu carceral constituie unul dintre cele mai dramatice episoade ale biografiei sale și, în același timp, un simbol al destinului unei părți importante a intelectualității românești din secolul al XX-lea. Ca în cazul numeroșilor deținuți politici ai epocii, informațiile privind locul exact al înhumării rămân incomplete, element care accentuează dimensiunea tragică a acestui final biografic. [ro.wikipedia.org], [humanitas.ro]
După căderea regimului comunist, opera și personalitatea lui Constantin Gane au fost supuse unui proces de recuperare istorică și critică. Reeditarea principalelor sale lucrări și reintegrarea sa în istoria literaturii române au contribuit la restabilirea locului pe care îl ocupă în patrimoniul cultural național. [humanitas.ro]
Astăzi, moartea sa la Aiud este interpretată nu numai ca episodul final al unei biografii individuale, ci și ca expresia unei tragedii colective, aceea a generației de intelectuali români care au cunoscut afirmarea profesională în perioada interbelică și persecuția politică în deceniile regimului comunist. Acest fapt conferă destinului lui Constantin Gane o relevanță care depășește cadrul istoriei literare, înscriindu-l în problematica mai amplă a memoriei represiunii politice din România contemporană.

Așadar,
Constantin Gane ocupă un loc distinct în literatura și cultura română a secolului al XX-lea. Avocat, memorialist, prozator, genealog și diplomat, el a contribuit la recuperarea unor zone importante ale trecutului românesc. Deși multă vreme marginalizată din motive politice, opera sa continuă să ofere informații relevante cercetătorilor interesați de istoria mentalităților, genealogie și cultura elitelor românești.
Destinul său biografic, încheiat tragic în penitenciarul de la Aiud, transformă personalitatea lui Constantin Gane într-un exemplu al generației de intelectuali care au plătit cu libertatea și chiar cu viața pentru schimbările radicale produse de instaurarea comunismului în România.

Bibliografie necesară

Surse primare (opere de Constantin Gane)

1. GANE, Constantin, Amintirile unui fost holeric: din însemnările unui voluntar de campanie, București, Minerva, 1914.
2. GANE, Constantin, Prin viroage și coclauri. 1916-1917, București, Cultura Națională, 1922.
3. GANE, Constantin, Pe aripa vremii, București, Steaua, 1923.
4. GANE, Constantin, Întâmplarea cea mare, București, Cartea Românească, 1927.
5. GANE, Constantin, Trecute vieți de doamne și domnițe, vol. I-III, București, Universul, 1932-1939.
6. GANE, Constantin, Viața lui Despot Vodă, București, Universul, 1933.
7. GANE, Constantin, P. Carp și locul său în istoria politică a țării, 2 vol., București, Universul, 1936.
8. GANE, Constantin, Domnița Alexandrina Ghica și contele d’Antraigues, București, Universul, 1937.
9. GANE, Constantin, Dincolo de zbuciumul veacului, București, Cugetarea, 1939.
10. GANE, Constantin, Boierii și ciocoii lui Alecsandri, București, 1940.
11. GANE, Constantin, Neamurile Mavrodinești din Țara Românească și Moldova, București, 1942.
12. GANE, Constantin, Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane, București, 1943.
13. GANE, Constantin, Portrete de femei, București, 1943.
14. GANE, Constantin, Rădăcini. Romanul Măcișenilor, București, Vatra, 1947.

Dicționare și lucrări de referință

1. ACADEMIA ROMÂNĂ, Dicționarul general al literaturii române, vol. III (E-K), coord. general Eugen Simion, București, Editura Univers Enciclopedic, 2005, articolul „Gane, Constantin”, semnat de Constantin Buzatu.cartea+1
2. BEJENARU, Ionel, Dicționarul botoșănenilor, Iași, Editura Moldova, 1994, 282/283 p.printrecarti+1
3. BUZATU, Constantin, „Gane, Constantin”, în Dicționarul general al literaturii române, vol. III, București, Univers Enciclopedic, 2005.
4. CĂLINESCU, George, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, București, ediții succesive.
5. LAZAROVICI, Silvia, Scriitori și publiciști botoșăneni. Dicționar biobibliografic, ediția definitivă, Botoșani, Agata, 2022.
6. PREDESCU, Lucian, Enciclopedia României. Cugetarea, București, Saeculum I.O., 1999.

Studii și articole critice

1. BEJENARU, Ionel, „Cu «incorigibilul călător» Constantin Gane prin Hotinul anului 1926”, în Luceafărul, Botoșani, nr. 11, 2009.
2. BEJENARU, Ionel, „Constantin Gane și «Dincolo de sbuciumul veacului»”, în Luceafărul, Botoșani, nr. 5, 2010.
3. BEJENARU, Ionel, „Cu C. Gane «Prin viroage și coclauri. 1916-1917» în Primul Război Mondial”, în Luceafărul, Botoșani, nr. 7, 2010.
4. BURDUJA, Vasile, „Trecute vieți de doamne și domnițe”, în Cronica veche, nr. 2, 2015.
5. GOROVEI, Ștefan S., „Dialog epistolar Artur Gorovei – Constantin Gane”, în Acta Moldaviae Septentrionalis, vol. X, Botoșani, 2011.
6. LAVRIC, Sorin, „Vieți meschine”, în România literară, nr. 48, 2016.
7. LUȚIC, Mihai, „Ascendența lui Nicu și Constantin Gane. O ipoteză”, în Dacia literară, nr. 26, 1997.
8. RODU, Dorina, „Văzând trecutul doamnelor și domnițelor prin ochii lui Constantin Gane”, în Luceafărul.net, 19 iunie 2018, republicat ulterior în volumul De ieri, de azi… pentru mâine, Botoșani, Editura Agata, 2018.
9. SFRANGEU, Emil, „Constantin Gane și rolul Găneștilor în istoria și cultura română”, în Pagini Bucovinene, nr. 9, 1989.

Resurse muzeale și arhivistice

1. Arhivele Naționale ale României, fonduri privind activitatea diplomatică românească interbelică.
2. Muzeul Literaturii Române, București, colecții documentare privind scriitorii interbelici.
3. Memorialul Aiud și Centrul de Studii în Istorie Contemporană.
4. Biblioteca Academiei Române, fonduri periodice și corespondență.
5. Muzeul Județean Botoșani, colecții dedicate personalităților culturale botoșănene.

Bibliografie esențială privind relația Constantin Gane-Nicolae Iorga

1. IORGA, Nicolae, „Trecute vieți de doamne și domnițe. Raport”, în Analele Academiei Române. Memoriile Secțiunii Literare, seria III, 1932-1933.
2. IORGA, Nicolae, „Trecute vieți de doamne și domnițe”, în Revista istorică, nr. 4-6, 1935.
3. GANE, Constantin, Trecute vieți de doamne și domnițe, vol. I-III, București, Editura Universul, 1932-1939.
4. BUZATU, Constantin, „Gane, Constantin”, în Dicționarul general al literaturii române, vol. III, București, Univers Enciclopedic, 2005.

Imagini relevante
Constantin Gane. Fotografie de epocă, cea mai frecvent reprodusă în dicționare și lucrări de istorie literară.
Constantin Gane. Exponat – Muzeul Scriitorilor Botoșăneni