Revista Luceafărul
  • Caută pe sit


Colecţia revistei

Anul 1

Anul 2

Anul 3

Anul 4

Anul 5

Anul 6

Fondat 2009 • ISSN 2065 - 4200 Anul 18 → 2026

Fostul conac Juvara din Șuletea

Despre fostul conac Juvara din satul Șuletea, comuna cu același nume, județul Vaslui, profesorul Elena Monu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, la Bârlad.

– Doamnă Elena Monu, cine a fost proprietarul acestui conac?
– Nicu Juvara, născut în 1876 și căsătorit cu Maria Lambrino (fostă Economu), care provenea dintr-o familie de origine grecească românizată, era unul dintre cei cinci copii [patru fii și o fiică] ai lui Iorgu Juvara [1830-1890] și ai Mariei Docan, nepoată prin alianță de văr primar a lui Alexandru Ioan Cuza. A absolvit Facultatea de Agronomie la Nancy și, spre deosebire de frații săi Emil și Ernest, medic și profesor universitar, care au devenit orășeni, el a locuit mai mult la Șuletea. Aici, a administrat personal moșia, ce avea profil agricol și viticol, transformând-o într-una model prin metode moderne de exploatare a terenurilor și investiții în mașini agricole performante.

– Cât de mare era proprietatea?
– Domeniul însuma aproximativ 250 ha, cuprinzând mai mult pământ arabil și mai puțină pădure, dar și fâneață, livadă, vie și o grădină de 2 ha în jurul conacului. Fiind agricultor profesionist, era și crescător de vite și de păsări.

– Cum arăta, pe atunci, curtea boierească?
– Conacul, ridicat de Nicu Juvara în jurul anului 1900, avea demisol și parter înalt, fiind alcătuit din peste zece încăperi (saloane, dormitoare, dependințe și camere pentru copii, pentru că el a avut opt urmași direcți – majoritatea fete). Deținea colecții de covoare și tapiserii, o bibliotecă mare și mobile de lux. În curte, se aflau alei pietruite străjuite de flori, arbuști și copaci, un bazin, o fântână, beciul și ghețăria, întreaga proprietate fiind împrejmuită cu un gard de lemn prevăzut cu o poartă de acces.

– Care au fost raporturile boierului cu sătenii?
– Trăind mai tot timpul la moșie, s-a înțeles foarte bine cu localnicii, pe care i-a ajutat ori de câte ori au avut nevoie. De asemenea, a donat teren pentru biserică și, la fel ca și ceilalți membri ai familiei sale, a susținut și școala.

– Ce s-a întâmplat la instaurarea regimului comunist?
– În 1949, cei doi soți au fost evacuați în 24 de ore și s-au refugiat la Azuga, la fiica lor Ioana, iar domeniul a intrat în proprietatea C:A:P.-ului local și totul a fost distrus. Nicu Juvara a avut domiciliu obligatoriu la Pitești, unde a murit în 1950, fiind înmormântat, alături de soția sa, la București, deși lângă conacul din Șuletea a existat o capelă mortuară a familiei. Mai târziu, în 2004, printr-un concurs nefericit de împrejurări, cineva a cumpărat clădirea și a demolat-o, astfel încât puținii descendenți nu au mai putut revendica nimic.

– Mai trăiesc urmași ai familiei?
– Există mai mulți, între care o urmașă din a patra generație, Ioana, căsătorită cu Ion Vianu, fiul criticului și istoricului literar Tudor Vianu. În afară de Ioana din Azuga, o altă fiică a boierului a locuit la Piatra Neamț, iar alta (căsătorită cu Henri Bolomey, arendașul Moșiei Regale de la Zorleni [sat în comuna cu același nume, județul Vaslui]) a avut o descendentă care este medic în Eleveția. Încă o urmașă, Alexandra (căsătorită cu inginerul Andrei Ioan Chiliman), fiica lui Ion Juvara (fiul lui Emil Juvara), este arhitect în București și are doi copii.

Florin Bălănescu



Abonare la articole via email

Introduceți adresa de email pentru a primi notificări prin email când vor fi publicate articole noi.

Alătură-te celorlalți 2.855 de abonați.

Drept de autor © 2009-2026 Revista Luceafărul. Toate drepturile rezervate.
Revista Luceafărul foloseşte cu mândrie platforma de publicare Wordpress.
Server virtual Romania