Despre fostul conac Juvara din satul dispărut Hănăseni, târgul Murgeni (astăzi, oraș în județul Vaslui), plasa Manolache Kostache Epureanu, județul Tutova, profesorul Elena Monu mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, la Bârlad.

– Doamnă Elena Monu, cine a fost posesorul acestui conac?
– Emil Juvara [1876-1950] a fost unul dintre cei cinci copii [patru fii și o fiică] ai lui Iorgu Juvara [(1830-1890), căsătorit cu Maria Docan], primul membru al familiei stabilit în Moldova. A fost căsătorit cu Maria [Mona] Botez și a făcut studii de Drept și Agronomie, domeniu în care a obținut titlul de doctor; pasionat de agricultură, a introdus metode moderne de exploatare a terenurilor pe moșia sa.

– Cine a ridicat clădirea și când anume?
– El a avut un conac la Sărățeni [sat în orașul Murgeni, județul Vaslui], ce încă mai există, precum și mai multe moșii, moștenite de la părinți și de la soție, care deținea pământuri la Bozia [sat în comuna Fălciu, județul Vaslui], Rai [(Raiu), sat în orașul Murgeni] și Hănăseni. Atunci, a trebuit să aleagă și a optat pentru ultima, unde a construit două case: una fără etaj și alta mai mică – ambele demolate între timp. După Primul Război Mondial, a înălțat conacul, dar nu locuiau aici, unde veneau numai vara, ci în casa lor din Bârlad.

– Cât de mare a fost proprietatea?
– A avut mai multe moșii, cu un total de aproximativ 2.000 ha, constând din terenuri arabile, fănețe, pășuni, păduri, vii și livezi. Ca specialist în agricultură, a crescut vite și păsări.

– Cum arăta, pe atunci, curtea boierească?
– Conacul [ce se afla la 1 km sud de Murgeni] avea doar parter, cu cinci camere, iar în curte se aflau casa administratorului, alei pietruite, cu flori și copaci de o parte și de alta, grădină de zarzavat, pomi fructiferi, fântână, beci, hambare, grajduri, magazii și alte atenanse, întreg perimetrul fiind împrejmuit cu un gard de lemn având o poartă din același material.

– Ce relații au existat între boier și săteni?
– Raporturile lui cu localnicii au fost foarte bune, concretizate în diverse forme de ajutor. Emil Juvara a zidit [în 1908] școala din Sărățeni, iar, împreună cu fratele lui, Nicu, a donat importante sume de bani Bisericii [cu hramul] Sfântul Ioan [Botezătorul] din Bârlad. De asemenea, ei doi, Lupu [C.] Costachi [Kostaki], căsătorit cu sora lor Clemansa, și alți trei moșieri au donat câte 15.000 de lei aur pentru construirea, în 1911, a primei fabrici românești de ulei, Mândra [denumire datând din 1924] din Bârlad, după un proiect din 1909 al inginerului hușean Nicolae Malaxa.

– Ce s-a întâmplat la venirea comuniștilor?
– În 1949, cei doi soți au fost evacuați și proprietatea – confiscată, iar conacul a devenit sediul C.A.P.-ului local, dăinuind până în anii ’70, când a fost demolat.

– Mai există urmași în viață ai lui Emil Juvara?
– El a avut o fiică, Yvonetta [măritată cu Dan Năcescu], care a fost mama unei fiice, fără copii, și doi fii: Dumitru, decedat, la 25 de ani, la Paris, fără urmași, și Ion [căsătorit cu Adina Casassovici], care a fost tatăl unui fiu, Ion, mort la 17 ani, și a două fiice – Ilinca (măritată cu inginerul Ion Balș), doctor în biologie la București, și Alexandra (căsătorită cu inginerul Andrei Ioan Chiliman), arhitect în Capitală, care are un fiu și o fiică.

– Ce a mai rămas, astăzi, din fostul domeniu?
– Se mai păstrează doar casa administratorului, celelalte construcții fiind dispărute, iar copacii – tăiați.

Florin Bălănescu