Sari la conținut
Luceafărul

Fondat 2009 · ISSN 2065 – 4200Anul 18 → 2026

Conacul Stan din Botești

Autor: Istoria culturii

Despre Conacul Stan din satul Botești, comuna cu același nume, județul Neamț, localnicul Dumitru Cojocaru mi-a vorbit într-un interviu realizat în anul 2010, în incinta acestuia.

– Domnule Dumitru Cojocaru, ce vârstă aveți?
– Am 90 de ani.

– L-ați întâlnit pe boier?
– Sigur, parcă-l văd și acum; îl chema Jorj [George] Stan.

– A avut familie?
– Da, era însurat și avea o fată.

– Cum se înțelegea cu sătenii?
– Era un om cumsecade, la care aveai de lucru – și eu am fost la treabă la el, la mașina de treier. Ne dădea mâncare, în fiecare zi, și plată în bani sau cereale; când aveam nevoie, luam și lemne din pădure.

– Cine și în ce perioadă a ridicat conacul?
– Clădirea a fost construită de bunicul lui, înainte de 1900 [în jurul anului 1880].

– Cât de mare era moșia și ce conținea?
– A avut cam 800 ha de pământ arabil, pădure, pășune, fâneață, livadă și vie.

– Ce cultiva?
– În primul rând, cereale (grâu, porumb, orz și ovăz), dar și mazăre și cartofi.

– A crescut animale?
– Avea boi pentru munca la câmp, vaci de lapte, patru cai de tracțiune și păsări de curte. Pe moșia lui, pășteau, până se termina aratul, și boi ai baronului Stârcea.

– Cum arăta curtea boierească pe atunci?
– Conacul [situat la 25 km nord-vest de Roman] avea un singur nivel, cu nouă camere. Dinaintea lui, se afla un parc frumos cu alei pietruite, iarbă, flori de toate felurile și pomi roditori; într-o parte, se găseau fântâna, șura unde ținea trăsura, garajul mașinii, grajdul, hambarul, o magazie lungă cu beciul dedesubt și încă vreo câteva acareturi, iar, în spate, era livada. De jur-împrejur, avea un gard din nuiele împletite, învelit deasupra cu draniță, și, în el, poarta de la intrare.

– Ce s-a întâmplat la venirea comuniștilor?
– I-au confiscat moșia [în 1949] și, atunci, oamenii au furat și devastat tot. În conac, a fost colectivul [sediul C.A.P.], după care l-au lăsat în paragină, iar, într-o clădire alăturată, a intrat dispensarul.

– Ce a mai rămas, astăzi, din domeniul de altădată?
– Mai sunt conacul, într-o stare jalnică, dispensarul, magazia cu beciul, fântâna și niște copaci.

– Există morminte ale familiei în zonă?
– Bunicii lui au fost îngropați în curtea conacului, dar alții nu mai sunt înmormântați aici.

– A revendicat cineva fosta proprietate după 1989?
– O nepoată a boierului a cerut conacul și pământurile, iar, după ce le-a luat înapoi, a vândut terenurile.

Florin Bălănescu

Rubrica: Istoria culturiiAutor:

Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail

Articole asemănătoare