In memoriam Boris Perevoznic

”Pentru a trăi mult, trebuie să mori de râs!!” acesta este motto-ul cărții ”Umor”, propusă de Boris Perevoznic în anul 1997. A ”cules, tălmăcit și răstălmăcit” texte timp de trei ani, a realizat desene, toate fiind incluse în acest volum apărut la Editura AXA din Botoșani. După lansare, autorul a declarat că ”un om când debutează e ca un copil care încearcă să facă primii pași. El scapă din mâini și toată lumea are impresia că acum-acum o să cadă. Eu sper totuși că prin acest debut mi-am păstrat verticalitatea.”

A fost actor, regizor și publicist, a înființat din anul 1996 primul teatru particular din Moldova – ”Kangaroo”.

Pe 2 decembrie 1996 se anunța deschiderea primei stagiuni a acestui teatru, condus de Boris Perevoznic. Echipa își propunea să prezinte spectacolul cu piesa ”Harap Alb”, după Ion Creangă, la Casa Sindicatelor din Botoșani, într-o dramatizare, regie, scenografie și ilustrație muzicală semnate de directorul teatrului. Dorința actorului a fost împlinită, spectacolul a avut loc, fiind susținut de o echipă de 12 actori. A încurajat tinerii care și-au dorit să urmeze această cale și i-a îndemnat să pășească pe scenă alături de actori profesioniști, fiindcă a considerat că, ”dacă vor munci tot așa de serios, au cele mai mari șanse să se afirme și să confirme”.  Îmi amintesc că o interpretare deosebită ne-a fost oferită de către Florin Iftodi, cel care a întruchipat personajul Spînului și care menționa atunci: ”Îmi pare bine că lucrez în acest teatru și apreciez libertatea pe care mi-a oferit-o regizorul în interpretarea rolului. Îmi place să lucrez cu Boris Perevoznic”.

A jucat în ”Săteasca”, regia Viorel Sergovici, alături de Dumitru Păunescu și Elena Ligi, filmul fiind realizat cu sprijinul Comitetului Județean de Cultură și Educație Socialistă Botoșani.

Din fericire, în timpul vieții, a primit titlul de Actor Societar de Onoare al Teatrului ”Mihai Eminescu” din Botoșani, pentru întreaga sa activitate depusă în slujba artei, fiind și director al acestei instituții în perioada 1990-1992.

Dincolo de aceste câteva realizări pe care am încercat să mi le reamintesc, Boris Perevoznic ne-a lăsat o carte ce se vrea a fi un ”manual de râsoterapie” și cred că și-ar fi dorit să ne amintim de momentele frumoase și vesele pe care le-a trăit alături de noi, spectatorii.

Notă:
Fotografii ce aparțin autorului, desprinse din coperțile cărții ”Umor”, semnată de Boris Perevoznic, EdituraEditura AXA Botoșani, 1997.