A apărut volumul nr. 92 Istorii, Comentarii, Miscelanea de Ion N. Oprea

Volumul nr. 92 din seria Istorii, Comentarii, Miscelanea, semnat de Ion N. Oprea, se prezintă – după cum reiese din sumarul redat – ca o continuare coerentă a proiectului publicistic inițiat de autor acum aproape două decenii: o topografie a actualității culturale, politice și sociale românești, privită prin lentila eseului civic și a memorialisticii reflexive.

• Structura volumului este, în mod tipic „opreană”: discontinuitatea secvențială (peste 100 de texte scurte), aparent fragmentară, este doar o formă; în profunzime există o unitate tematică internă: obsesia istoriei ca formă de autoapărare identitară.
• Din cuprins se disting câteva paliere: componenta istoriografică identitară: despre românii ca popor cu statalitate continuă, Cantemir, Ioan-Aurel Pop, tema „dacismului” și contracararea sa („Românii NU se trag din daci”, p. 31), zona literară: medalioane, exegeze, portrete critice,Ștefana Popescu-Pungeașanu, Doina Drăguț, Radu Vancu, persida Rugu etc.,actualitatea geopolitică dură:, războiul din Ucraina (pp. 77, 104, 118, 141), tema lui Trump în raport cu Ucraina (p. 77, 118), moral-social:, echitatea socială, rolul bibliotecilor, situații-limită cotidiene, un dosar amplu despre Călin Georgescu (pp. 143–191):
  foarte rar întâlnit în publicistica românească contemporană un asemenea dossier monografic al unui personaj controversat, cu un amestec de portret, analiză juridică și contextualizare politică.
• Pentru Ion N. Oprea, „miscelaneea” nu e disoluție, ci metodă.
• E gazetăria de tip Ziarul Universul reînviată în proximitatea secolului XXI:
  o arhivă de mentalități.
• Textul-fulger (1–3 pagini), aparent notă marginală, devine aici o celulă a „istoriei lente”, a timpului-sursă – ceea ce francezii numesc „histoire immédiate”.
• Este aceeași retorică a documentului de epocă la cald – ca la Geo Bogza, Crainic (în Calendarul perioadei interbelice), dar fără patos ideologic.
• Secțiunea dedicată lui Călin Georgescu (p. 143–191) este pivotul cărții.
• Nu pentru că autorul ține o parte sau alta – din texte se vede clar că Oprea refuză partizanatul – ci pentru că e pentru prima dată când un jurnalist-eseist român documentează: portretul public, acuzațiile, contextul juridic, impactul mediatic,  frauda narativă ce însoțește „dosarul Georgescu”. Este un studium.
• Și este filologic: Oprea citează, comentează, pune în relație surse.
• Această secțiune singularizează volumul nr. 92 față de volumele anterioare.
• Volumul 92 marchează nu doar o continuitate – ci o schimbare de ton.
• Dacă volumele 60–80 erau predominant culturale, aici avem o accentuare a analiticului geopolitic, iar intervenția asupra cazului „Georgescu” transformă cartea într-un reper documentar.
• Cu alte cuvinte: nu mai este doar gazetărie culturală – ci publicistică de front.
• Istorii, Comentarii, Miscelanea, nr. 92 este un volum-cronică.
• Istoria mare, geopolitică, și istoria mică – mentalitățile, anecdota publică, epifenomenele – sunt puse în același câmp semantic.
• Ion N. Oprea construiește, cu instrumente de jurnalist, ceea ce savanții numesc archivage du présent.
• Este probabil cel mai „activist” dintre volumele seriei.
• Și – foarte important – este un text de epocă.
• Un text care, peste 30–40 de ani, va avea valoarea unui document antropologic: ce gândea societatea românească în 2025, înaintea reasamblării ordinii mondiale.
• Al.Florin Țene