În seara de 4 februarie, foaierul Universității Babeș-Bolyai din Reșița a devenit un spațiu al introspecției și al dialogului, odată cu vernisajul expoziției „A Patra Dimensiune”, semnată de fotograful Daniel Pușcău. Evenimentul, organizat de Asociația Culturală ARTVIBE, a marcat nu doar debutul unui program expozițional dedicat fotografiei contemporane locale, ci și unul dintre cele mai consistente momente dedicate acestui gen artistic în oraș.

Publicul numeros a confirmat interesul pentru un demers care a depășit registrul estetic și a atins o dimensiune existențială. Cele 40 de portrete alb-negru au compus o veritabilă „geografie a emoțiilor”, invitând privitorul la un parcurs interior, de la primele sugestii ale unei identități ascunse până la confruntarea cu propriile întrebări.
Criticul literar Ada D. Cruceanu sublinia că portretul, „indiciu, în fond, al narcisismului nostru și, deopotrivă, al spaimei noastre de finitudine”, devine în viziunea lui Daniel Pușcău mai mult decât o simplă reprezentare. Domnia sa observa că fotografiile caută „dincolo de «fațada» chipului/corpului, valențe ale spiritului, ale unei «dimensiuni» private”, vorbind chiar despre o dimensiune „psi”, dinamică și contorsionată, „esența însăși a ființării”.

Expoziția a fost percepută ca un parcurs coerent, „panotat în sensul devoalării unei «povești» a variilor stări emoționale”, marcând, în opinia criticului, „o etapă de maturitate a artistului fotograf Daniel Pușcău”.
La rândul său, fotograful a vorbit deschis despre încărcătura personală a acestui demers: „Am fost onorat de prezența unui public numeros, nemaîntâlnit mai ales la expozițiile de fotografie în Reșița.”
Dincolo de bucuria participării, vernisajul a însemnat pentru el un act de asumare: „Am îndrăznit prin acest demers artistic să devin vulnerabil în fața publicului, prezentând prin modelul meu, Caries Muheljic, o geografie a emoțiilor umane pe care de multe ori ne e teamă s-o privim.”

Titlul expoziției – „A Patra Dimensiune” – trimite explicit la timp, dar discursul artistic îl depășește. „A patra dimensiune, timpul, ne formează, ne erodează, ne șlefuiește și în final ne dezvăluie. Cred că timpul nu ne vindecă pur și simplu, ci ne oferă spațiul necesar pentru a deveni noi înșine”, afirmă fotograful.
Procesul de construire a expoziției a fost unul riguros, tensionat, lipsit de concesii: „Au existat îndoieli, modificări, selecții dure, renunțări necesare. Am gândit și ales cadrele nu pentru că erau «reușite», ci pentru că speram să reziste în timp sau pentru că purtau o tensiune interioară vizibilă sau nu.”
Această opțiune pentru tensiune și rezistență în timp este vizibilă în construcția vizuală a lucrărilor: halo-uri de lumină, fragmentări discrete, suprapuneri, sugestii de dislocare sau multiplicare a identității. Așa cum remarcă Ada D. Cruceanu, Daniel Pușcău „provoacă spectatorul să-și decupeze propriul portret”, într-un dialog tăcut între imagine și conștiință.
Poate cea mai sinceră definiție a expoziției a venit chiar din reflecția artistului asupra propriului demers: „Am înțeles că o expoziție nu este despre a arăta ce știi să faci, ci despre a avea tupeul să arăți ce te frământă. Iar la vernisaj, privind oamenii în fața lucrărilor, am știut că drumul, cu toate ezitările lui, a meritat.”

Într-un oraș în care fotografia nu are încă o tradiție consolidată, „A Patra Dimensiune” a funcționat nu doar ca eveniment artistic, ci ca declarație de maturitate culturală. Prin inițiativa Asociației Culturale ARTVIBE de a organiza expoziții lunare dedicate fotografilor locali, se conturează o platformă necesară pentru dialog, expunere și consolidarea unei comunități vizuale active.
Evenimentul nu a însemnat doar deschiderea unei expoziții, ci un moment de întâlnire între vulnerabilitate, rigoare artistică și un public dornic să privească dincolo de suprafață — acolo unde, între lumină și umbră, chipul devine cale.

Cosmina Marcela Oltean
Foto, D. Pușcău