Am o poezie mai mereu pe țeavă
Autor: Răzvan Ducanlnvitaţie la lectură
Din vol. „Poporul imposibil”, Răzvan DUCAN, Târgu-Mureș: Vatra veche, 2026.
Am poezia mai mereu pe țeavă,
Dar nu eu apăs pe declanșator,
Cu ochire exactă, eu sunt ținta
De la purtător.
Trag foc cu foc
Sau trag în rafale,
După cum inspirația vine
Să mă pună la cale.
Aproape că nu-mi aparțin,
Și că altcineva,
Îmi folosește trupul
Pentru a exista.
Poezia e o entitate
Care se naște, trăiește și moare,
Şi eu îi sunt și maternitate
Și loc de-nmormântare.
Raporturile dintre noi,
Sunt de bucurie biunivocă:
Eu îmi invoc sinele
Şi sinele, la rândul lui, mă invocă.
23 septembrie 2026
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: Răzvan Ducan
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail


