Apreciatul

Pe prispa casei tologite
De anii cruzi ce au trecut,
Un fiu și-al său  părinte
Stau bucuroși că s-au văzut.

Bătrânu-n cot, fumează
Ca Pașa-turcul de demult,
Pe fiul său îl cercetează,
Că pare mare și mai cult.

Să-mi spui băiatul meu:
Ce ai muncit prin lume?
Ne-‘ndemânatic ești mereu
Și capu’-ți-i mereu la glume!

Nu tată, m-am schimbat!
În șantiere de-am trudi,
Patronii m-au apreciat
Ca șef am fost numit.

Șapte zidari am preluat
Din prima zi de muncă,
Eu cărămizi le-am cărat
De spor în muncă să nu plângă

Mortar tot eu, le aduceam,
Ca să muncească întruna,
De terminau, mai completam,
Cu toții: ,,șeful”, ca să-mi spună.

Te cred, băiatul meu
Așa cum ești acuma,
O glumă-i de la Dumnezeu
Și din prostie-i spuma.

Moto: ,,E cântăreț, Măgarul
Atunci când el se rage
Și se va crede Starul,
Ce mult, mai bine tace.”