Ionuț ȚENE

Ard malurile Nistrului în cascade aspre de lacrimi roșii
Cu inimi tricolore din cel mai nobil argint sângerând
Ard năvalnic ochii apelor din istorii de aur strălucind
Focuri de clipe uscate înalță săruturi-n verbele morții

Visuri de ieri și de azi privirile norilor de lupi înfometați
Trec prin umbre urmele de pământ ale pașilor săgetând
Acei frumoși și imberbi bujori de cazaci valahi înroșind
Cea mai tare și înălțare, rotundă piatră din cer de Bucegi

Ca o mare de trestii revarsă năprasnic încărunțirea stepelor
Ard malurile Nistrului din lemn de mesteacăn și oase rănite
Florile răsar feciorelnic pe piepturi de steaguri zdrențuite
E ziua care culege amintirea copiilor de a rosti cuvântul dor