Ave Novus Dies, morituri te salutant!
Autor: D.M. GAFTONEANUlnvitaţie la lectură
Ave Novus Dies, morituri te salutant!
(Slavă Ție, Nouă Zi, cei care merg la moarte te salută!)
- Motto: „Unii mor fiind încă în viaţă, alţii trăiesc şi după moarte.” (V. Butulescu)
- …Pulsează frenetic și amplu Eterul
- în bezna adâncă, adâncă, adâncă…
- prin zorii din miezul curat de crepuscul,
- un licăr de spasme, secvențe-vibrații-iluzii, bizare contururi,
- lumini-aurore–n fundalul celestei icoane,
- discrete zigzaguri trădează votivul tablou,
- întinderi de neanturi din plus infinituri,
- și-un tunet teribil prin hăuri cutremură totul în cale,
- curg astre ce zboară în flăcări,
- erupții, explozii, un fulger puternic,
- sclipiri de smarald trezesc constelații
- din blânda visare în care zâmbesc de milenii,
- colindă prin haos vulcanii-ciclopi
- iar stranii mirese pozează-n comete-n imensul ocean,
- aspide cu capul compas înspre margini de lume,
- planete stinghere plutesc în derivă,
- purtate-n mareea cu mantii din pulberi,
- doar una-i a noastră,
- o oază superbă-n deșertul de stele,
- Pământul albastru,
- în care, sălbatic și viu,
- un vast Orizont (re)naște un nou Răsărit…
- O zi anonimă de jure apare din neantul lugubru,
- de toți și de toa-te, te bu-cu-ră, pa-ter Ho-ra-tius,
- car-pe di-em, car-pe noc-tem, car-pe om-ni-a,
- da, astăzi e Ziua-cea-Mare, e Ziua-Perfectă,
- liantul organic, puternic prin care
- Geneza-Primară se leagă de Exit,
- de Borna-Fantomă,
- acesta e Pasul-cu-Dreptul
- pe treapta de scară ce urcă spre Culmea-Eternă,
- un pas hotărât la… hotarul de unde,
- desprins de pământ,
- se vede în zare convoiul acela imens,
- un monstru, un șarpe din oameni fantastic de lung,
- in-fa-ti-ga-bi-lul roi uriaș de furnici,
- sau, poate, albine în hoarde pornite în grabă
- din punctul generic numit Început către cel de Sfârșit-
- desigur, se știe prea bine,
- și unul, și altul sunt lucruri formale-
- doar simple convenții terestre abstracte
- prin care Modest-Efemerul,
- Finitul-în-Timp-și-în-Spațiu,
- sfidează Eternul-Titanul-Gigantul,
- colosul din zona ermetic blocată
- (candid Univers, Multivers, cine știe!…
- Acces interzis tuturor!),
- și, iată că suntem aproape,
- mereu mai aproape de semnul simbolic de capăt,
- un DO-elixir la Origini… Arpegiul… Declinul…
- un DO de final, reperul fatidic de colaps din scurta,
- Preascurta-Bătaie-din-Aripi
- în rol de modest figurant într-un lied-vodevil,
- impropriu, pro bono, criptat ca O-Viață-de-Om,
- la unii de-o clipă, la alții de două, la alții mai multe,
- iar Cronos rămâne același Ascetic-Multiplu-de-Clipe,
- avar, inuman harpagon (Molière!),
- stafie ce strânge-n mănunchiuri
- nuanțe de raze-petale de soare,
- coroane-din-aur-cu-aure-spini-ascuțiți,
- pe când vremelnice flash-uri răzbat printre creste de munți,
- prelungi, se revarsă alene
- în valuri de ceață pe ghețuri în văi,
- apoi, sub Apusul funebru, tăcerea profundă dispare-
- la stânga, memento, la dreapta, un mori,
- și-o umbră-săgeată de veghe din stolul de păsări de pradă,
- c-un țipăt sinistru, sinistru,
- anunță strident Amfiteatrul că Gongul coboară Cortina…
- …Prieteni, e ultima tură!
- „Dimensiunile şi vârsta Cosmosului depăşesc înţelegerea umană.” (Carl Sagan în „Cosmos”)
Rubrica: lnvitaţie la lecturăAutor: D.M. GAFTONEANU
Distribuie: Facebook LinkedIn WhatsApp E-mail
