Ave Novus Dies, morituri te salutant!
(Slavă Ție, Nouă Zi, cei care merg la moarte te salută!)

• Motto: „Unii mor fiind încă în viaţă, alţii trăiesc şi după moarte.”  (V. Butulescu)
• …Pulsează frenetic și amplu Eterul
•  în bezna adâncă, adâncă, adâncă…
• prin zorii din miezul curat de crepuscul,
• un licăr de spasme, secvențe-vibrații-iluzii, bizare contururi,
• lumini-aurore–n fundalul celestei icoane,
• discrete zigzaguri trădează votivul tablou,
• întinderi de neanturi din plus infinituri,
• și-un tunet teribil prin hăuri cutremură totul în cale,
•  curg astre ce zboară în flăcări,
• erupții, explozii, un fulger puternic,
• sclipiri de smarald trezesc constelații 
• din blânda visare în care zâmbesc de milenii,
• colindă prin haos vulcanii-ciclopi  
• iar stranii mirese pozează-n comete-n imensul ocean,
• aspide cu capul compas înspre margini de lume,
•  planete stinghere plutesc în derivă, 
• purtate-n mareea cu mantii din pulberi,
• doar una-i a noastră,
•  o oază superbă-n deșertul de stele,
• Pământul albastru,
• în care, sălbatic și viu, 
• un vast Orizont (re)naște un nou Răsărit…
• O zi anonimă de jure apare din neantul lugubru,
• de toți și de toa-te, te bu-cu-ră,  pa-ter Ho-ra-tius,
• car-pe di-em, car-pe noc-tem, car-pe om-ni-a,
• da, astăzi e Ziua-cea-Mare, e Ziua-Perfectă,
• liantul organic, puternic prin care 
• Geneza-Primară se leagă de Exit, 
• de Borna-Fantomă,
• acesta e Pasul-cu-Dreptul
• pe treapta de scară ce urcă spre Culmea-Eternă,
• un pas hotărât la… hotarul de unde, 
• desprins de pământ,
• se vede în zare convoiul acela imens,
• un monstru, un șarpe din oameni fantastic de lung,
• in-fa-ti-ga-bi-lul roi uriaș de furnici, 
• sau, poate, albine în hoarde pornite  în grabă
• din punctul generic numit Început către cel de Sfârșit-
• desigur, se știe prea bine,
• și unul, și altul sunt lucruri formale- 
• doar simple convenții terestre abstracte
• prin care Modest-Efemerul, 
• Finitul-în-Timp-și-în-Spațiu,
•  sfidează Eternul-Titanul-Gigantul,
• colosul din zona ermetic blocată 
• (candid Univers, Multivers, cine știe!… 
• Acces interzis tuturor!),
• și, iată că suntem aproape, 
• mereu mai aproape de semnul simbolic de capăt,
• un DO-elixir la Origini… Arpegiul… Declinul…
•  un DO de final, reperul fatidic de colaps din scurta,
• Preascurta-Bătaie-din-Aripi
• în rol de modest figurant într-un lied-vodevil,
•  impropriu, pro bono, criptat ca O-Viață-de-Om,
• la unii de-o clipă, la alții de două, la alții mai multe,
• iar Cronos rămâne același Ascetic-Multiplu-de-Clipe, 
• avar, inuman harpagon (Molière!), 
• stafie ce strânge-n mănunchiuri
•  nuanțe de raze-petale de soare,
• coroane-din-aur-cu-aure-spini-ascuțiți, 
• pe când vremelnice flash-uri răzbat printre creste de munți,
•  prelungi, se revarsă alene
• în valuri de ceață pe ghețuri în văi, 
• apoi, sub Apusul funebru, tăcerea profundă dispare-
• la stânga, memento, la dreapta, un mori,
• și-o umbră-săgeată de veghe din stolul de păsări de pradă,
• c-un țipăt sinistru, sinistru,
• anunță strident Amfiteatrul că Gongul coboară Cortina…
•                                                                            …Prieteni, e ultima tură!
• „Dimensiunile şi vârsta Cosmosului depăşesc înţelegerea umană.”  (Carl Sagan în „Cosmos”)