Regele Liră

Trece dziua precum fumul,
Iernile Sumbul, hordunul,
Ierburile sun tăiate,
Fete  electrocutate,
Din suspine și din jale
azi tomata e mai moale,
se lipește os de pele,
ca surcica de surcele,
că cum face pelicanul,
scrie  cronici cu pumnalul
și ca corbul cel de noapte
bea coneac cu boabe coapte,
ca o  vrabie  să face,
ba mai mic pentru potroace,
cine-și face zid de pace
tot păzește poloboace,
cântă ce cumplită-i viața,
o măsori numai cu ața,
i-ha-ha, pri-hi-hu,
tu zici ba, eu zic nu,
am rupt o filă, o petală,
o floare cucerea Parisul,
apoi nisipul cald ca brațul
mi-a înghițit subit kiss-pissul.
Iarnă, ah ce arteficiu,
Dar femeia-i tot o flamă,
Era seduce un puriciu,
Chiar un fluture, o lamă,
Îs flămânde delta,  spaima,
Ba-i  erotică, eroică,
Că bastardu-i haimanaua
Care știe  doar de doică.
Nebunie și maneră,
Mare de alcool vișchieră,
Esperiență-buruiană,
Tot mai tânără, divană,
Asta-i viața, fața lunii
Ce se pupă cu nebunii.