Pașii mei însingurați  îți urmăresc
Suspinul tău de iubire copilăresc,
Care întotdeauna îl găsesc
Alergând aievea prin spațiul ceresc.

Erai o ființă pe care n-o puteam afla
Însă o puteam numai visa,
De iubirea mea nu se bucura,
Iubirea imposibil a se realiza.

Călătoare prin lumini și umbre,
Rătăceai prin lumi străine,
De flori uneori devorată
N-ai găsit iubirea adevărată.

Dar timpul se va descompune în amintiri
Tu te vei răsfeți în adâncuri tăceri,
Te vei târî cu picioarele goale,
Sperând că vei găsi o îmbrățișare.

Poate mă vei găsi pe mine,
Într-un parc năpădit de sânziene,
Cu ramuri legănate de pasul vremii,
Citind din poemele mele.