CANON DE IARNĂ

Iarna geme despuiată iar prin calendare,

Tânguind dureri pictate-n versuri din tropare,

Și îngână în surdină pe arcușuri sparte,

Doruri stinse-n ghețuri albe mirosind a moarte.

Iarna toarce în vecernii visuri spulberate

Printre mările de gânduri adunate-n șoapte,

Și-ntr-un ochi răsfrânt pe ceruri amăgite-n umbră,

Cântă în pustiu omătul într-o noapte sumbră.

Iar în tresăriri pictate-n doruri aruncate,

Iarna șuieră nebună-n ceruri fulgerate…

Luminat de stele albe-n forfote nocturne,

Plânge cerul care zace-n iarna fără urme.

Și tot strânge iarna printre ghețuri, visuri albe,

Care ard și-s chinuite-n ceruri prinse-n salbe

11 ianuarie 2026 București

Articole asemănătoare