Revista Luceafărul: Anul XII, Nr.12 (144), Decembrie 2020
Editor: Agata, Botoșani, str. 1 Decembrie nr. 25
ISSN: 2065 – 4200 (ediţia online)
ISSN: 2067 – 2144 (formatul tipărit)
Director: Ion ISTRATE

Cartea botoșăneană. Teodor Jacotă, magia epigramei,  Botoșani: Agata – 2020

 Primit pentru publicare: 03 Dec. 2020
Autor: Ion ISTRATE
Publicat: 04 Dec. 2020
© Ion Istrate, © Teodor Jacotă, © Revista Luceafărul

Teodor Jacotă, magia epigramei,  Botoșani: Agata – 2020

Redactorul cărții: Laura Mihaela Dinu. Copertă, concepţia şi execuţia grafică: Laura Mihaela Dinu, Prefața: Ion Istrate. Copyright © 2020 Teodor Jacotă, Copyright © 2020 Editura Agata. Toate drepturile asupra acestei ediţii aparţin autorului. Nicio parte din acest volum nu poate fi copiată sau reprodusă sub alte forme fără acordul scris al autorului.

Scriitor, poet și cel mai valoros  epigramist al Botoșanilor, Teodor Jacotă ne oferă în această carte 624 de epigrame. După cum ne spune autorul, eventualele asemănări de nume, denumiri, funcţii, statut social sunt absolut întâmplătoare şi aparţin ficţiunii literare; aşadar, trebuie tratate şi interpretate ca atare.  De-a lungul timpului a contribuit la zestrea culturală cu numeroase și importante scrieri: Lumea ca un azil (versuri, Botoşani, Geea, 1997); Cântecul speranţei (versuri, Botoşani, Axa, 1998); Simfonia umbrelor (Botoşani, Litera, 2000); Posibila  splendoare (versuri, Botoșani, Agata, 2006); Elegii moderne (Botoșani, Agata , 2007); să nu plângi (epigrame, Botoșani,  Arena Cărții, 2012); trei elene (epigrame, Botoșani, Arena Cărții, 2019). În  ,,magia epigramei”,  de la poetul liric cu ton tandru, trist şi melancolic cu serioase accente filosofice, trece tranşant la o Depoziţie lirică, veridică şi grav acuzatoare sub acoperișul epigramei,  pentru a demasca magii falși, care ne ademenesc de trei decenii, că ne-au adus sau că ne vor aduce confortul social în viața de toate zilele. Biciul epigramelor este îndreptat cu precădere spre politicieni, indivizi care sunt permanent într-o campanie electorală, o stare de negare a sărăciei ce cuprinde acest popor.